Morpheus
Eu sunt cea din urmă care curmă lumina
Și-așază pe pleoape moartea și vina,
Tu vii din întuneric, un mostru de aramă,
Și le pătrunzi mintea superb ca o dramă.
Te simt, te aprind, te ucid și te gust,
Și-ți adulmec pe gât parfumul ce frust,
Văd monstrul din tine cum mustește de fiere,
Și totuși în suflet pentru tine-am doar miere.
Tu, zeu cu aripi de înger la tâmple,
Tu m-ai golit, tu mă seci, tu mă umple!
Visează-mi tu visul și dă-mi doar un ciot,
Eu nu te visez, eu te văd peste tot.
Morpheus din vise morfeic seduce,
Morfina-mi din sânge, otrava mea dulce,
Lumina e slabă, durerea-o străpunge,
Mai vino o data și gustă-mi din sânge.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre seducție
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.