Viață
S-au pornit mii să întrebe și miliarde să răspundă,
Străbătând nemărginirea fără sorții de izbândă.
Căutând o viață-ntreagă cheia porții către soartă,
Ei fereacă pe vecie trista omenirii poartă.
Poate cerul fără seamăn într-o zi de primăvară,
Și-a deschis apele vieții într-un ceas tainic de seară.
Iară ploaia care astăzi leagă cerul și pămîntul,
A rodit mugurul vieții veșnic treierat de vânturi.
Iară zbuciumul ce arde sufletele măcinate,
Este calea ce ne-ndreaptă către taine adevărate.
În zadar cercăm noi oameni să rotim pământu-n mână,
Când se duce veacul nostru și ne-ntoarcem în țărână.
poezie de Alexandra Chirvasitu (19 iunie 2014)
Adăugat de Alexandra Chirvasitu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.