Muzele
Cu corpul meu
aleargă mii de muze,
atât de repede
în vârful degetelor
în grabă,
sunt foarte mărunte,
dar atât de capabile...
e imposibil de prins
această inspirație în mișcare...
Aștept și sper să vrea să se-odihnească
să ațipească...
să se răcească în timp...
dar atunci vor deveni
atât de simple,
că n-o să le mai vreau
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre mișcare, poezii despre imposibilitate, poezii despre devenire, poezii despre degete sau poezii despre corp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.