Pentru Constantin Iordache, la lansarea volumului "Buchet de cuvinte"

Am vrut să-ţi fac o cronică mai dură,
Analizându-ţi cartea cu măsură,
Dar deschizând "Buchetul de cuvinte",
Am reflectat matur şi ia aminte:
Mi s-a uscat cerneala în peniţă,
Văzându-te cu doamna primăriţă
Şi atât de tulburat am fost încât
Mi s-a părut că te ţinea de gât.
Iar tu, sedus de-al AURULUI prag,
Râdeai de fericire şi de drag,
Gândind că eşti alături de nevastă,
Dar ai şi primăriţa într-o coastă.
Şi-atunci, pornirile de critic vehement
S-au estompat şi cu puţin talent,
Am zis, cu bănuială şi cam trist,
Că C. Iordache poate-i PSD-ist
Şi primăriţa, cu puterea-n vid
Mă critică-n biroul de partid,
De mă declară aspru, pe măsură
Non grata pentru Casa de Cultură
Şi-n consecinţă, lucru cel mai trist,
Nu voi mai fi o vreme cenaclist.
M-a speriat în plus şi vreau s-o spun,
Precuvântarea scrisă de Gorun.
Dacă Buchetu-acesta de umor
Este girat de domn' ambasador,
Cum să-mi înmoi peniţa-n vitriol
Şi să vorbesc ca un nebun în gol?
De ce să îmi expun greşit talentul,
Să supăr chiar prosteşte prezidentul?
Aşa cum dau adeseori din clanţă,
Punând umorul lui într-o balanţă,
Cu fabula, dar şi cu poezia,
Spre-a ţine în cenaclu armonia,
Îl laud, cu destule argumente,
Chiar dacă el a scris mai pe'ndelete
Şi-i spun cu drag părerea mea, în pripă,
Volumul lui e-o mare reuşită.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!