Porumbelul

Lângă mine zace un porumbel mort.
Era cândva purtătorul mesajelor mele
Către iubită. Iubita s-a evaporat,
A îngheţat, s-a transformat
Într-un stâlp de sare.
Dar ce vină are nevinovata pasăre?
În faţa mea străluceşte pustiul,
Marea Moartă se întinde lenevos,
Apele ei sunt dense,
Porumbelul a murit de mult.
Oare, de când?

Pe câmpul de luptă, negru de fum,
Cădeau soldaţii, unul câte unul,
Morţi paralele, departe
Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei
Tunurile din secolul trecut,
Noi, copiii, habar nu aveam, aşteptam
Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,
Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit
Pe un plan înclinat, calculaţi viteza,
Vă veţi trezi în lumina stelară.

Nu veţi reuşi să-mi treziţi ura,
Nici mila nu o pot oferi,
Dragoste, dragoste, unde-s Tablele, sura,
Nobili, poeţii sunt nu cunosc moartea,
Aşa o fi, yofi, o fi?
Nu sunt celebru, nu eşti celebru,
Dar ne iubesc tigrul şi cerbul,
O, Valery, o, Pasternak,
Când urile urlă, muzele tac.

poezie de Boris Mariasn Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!