Odă femeilor
Prinos de dragoste v-aducem vouă
Noi, cei prozaici și neîndemânatici
Și admirându-vă, o, stropi de rouă,
Ni se-ntăresc atâția mușchi somatici...
Noi, sexul tare, cum ne place-a crede,
Că suntem, singurii dintru-nceputuri,
Al vostru ochi de acvilă de ne vede
Ne înmuiem și ne simțim rebuturi.
Și totuși, lângă voi ne aflăm rostul,
Dar ne considerați, vai, ce păcat,
Un ne-nsemnat apendice al vostru,
Zbătându-se-n acest Matriarhat.
"Cornițe" tari ne alipiți pe frunte,
De... ea uitați doar când pășiți pe punte
Ș-apoi, mieroase, cu seninătate,
Ne cereți mostre de fidelitate.
Ne-ați pus piciorul pe grumaz?... Hai, fie,
Dar prea sariți adesea peste cal:
Voi vreți acum și autonomie,
Voi toate și maghiarii din Ardeal.
poezie de Constantin Ghe. Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rouă
- poezii despre picioare
- poezii despre neîndemânare
- poezii despre miere
- poezii despre iubire
- poezii despre fidelitate
- poezii despre femei
- poezii despre cai
- poezii despre Ungaria
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.