Timp blestemat
Ridic brațul
cu o mișcare lentă
și privesc la ceas.
Cobor brațul
și peste puțin timp
îl ridic din nou, fără să obosesc,
cu o mișcare lentă
și privesc timpul cum se scurge,
orele, minutele, secundele,
iar tic-tacul acestui timp
îmi răsună în urechi întâi încet
și în timp ce secundarul
își strigă timpul
totul se transformă într-un tunet
asurzitor.
Cobor brațul neobosit
și cu un gest de acum mecanic îl ridic
din nou
și timpul se scurge inoxerabil.
Și în toată această forfotă
și în tot acest proces de gândire
îmi dau seama că nu am avut niciodată
un ceas de mână.
poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre urechi
- poezii despre secunde
- poezii despre ore
- poezii despre mișcare
- poezii despre minute
- poezii despre gânduri
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.