Românilor din inima României

Românu-i dârz de când se ştie,
Om de-o aleasă omenie,
Mereu prezent unde e greu,
Înfruntă greul în felul său,
Neobosit la fapte bune,
Idealul său nu va apune.
Liber, statornic şi stăpân,
Oricând şi generos şi bun,
Rămâne-n crezul său creştin.

De la Daci a moştenit
Iubirea de acest pământ;
Nu-i datorie, dar mai sfânt!

Hărnicie, cu însufleţire,
Am dăruit cu fiecare clipă,
Respect deplin şi preţuire,
Generoşi clipă de clipă,
Harul ne-am împărtăşit,
Iubirea de acest pământ.
Tot timpul gândul drept şi bun
Am împărţit cu cei din jur.

Ştim să preţuim dreptatea,
Iubim credinţa, libertatea!

Când peste veacuri au venit,
O semeţie de sărăcie alungată,
Voioşi aici i-am găzduit,
Am împărţit cu ei aceeaşi soartă!
Şi gând, şi cât, şi bucurie,
N-am bănuit că ungureasca semeţie
Azi alungă pe români din inimă de Românie!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!