Timpul
În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip
Ce curge lin și sec aceeași oră.
Nu-i în apus și nici în auroră,
Și urma-i pe pământ nu are chip.
Dar îl aud târziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat își face drum
Venind din țara umbrelor și cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Recheamă tot ce-a fost și o să fie.
Toți anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri și azi.
Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,
Și în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.