Nu-mi amintesc nimic
Ne risipim iubirea-n refrenele tăcerii,
Se tânguie frunzișul în zbateri de-asfințit,
Te-nchid fără regrete în templele uitării,
Cântăm azi partitura durutului sfârșit.
Purtăm în suflet arii din lacrimile verii,
Sub pleoape, stropi de rouă, se uscă liniștit,
Azi te privesc cu ochii prin ceața depărtării,
Îmi ești străin, o umbră, de vise pervertit.
Ce vrajă ne-ar aduce din nou ca altădată
Când fluturi fără vină s-au stins înfrânți de ploi?
În suflet rest de vară, o boală mai ciudată,
Cu amintiri confuze și toamne între noi.
Îmi trec așa-ntr-o doară clipite dintr-un ieri,
Prezențe îngropate, fantasme de nisip,
Un zâmbet nevăzut, nedescifrate seri,
De noi și-a ta iubire, nu-mi amintesc nimic!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.