Ecoul luminii
Iarna sună în prăpăstii ca un bucium
Desenează în cer castele bizare
Când sufletul zilei e catarg înnorat
Ca o retină de pasăre călătoare.
Pe umărul tău crește iarba de miere
Ecoul luminii pare că era
Aerul acela deshumat din munte
Pe care cuvântul abia îl respira.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Ivancu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.