| luna [din public] a spus pe 12 decembrie 2008: |
| la felicita nessuno te la puo dare, chiunque te la puo prendere.Este doar o traducere pentru toti care vor citi in italiana. |
| Dariana [din public] a spus pe 16 martie 2011: |
Gresit! Nu poti fi fericit de unul singur.
O admir pe Ileana Vulpescu pentru cea ce a scris, dar acest citat..... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 16 martie 2011: |
| Fericirea se obtine doar prin reciprocitate: trebuie s-o dai ca s-o primesti. |
| Madame [din public] a spus pe 16 martie 2011: |
| Fericirea nu se obține prin reciprocitate. Cineva poate lua numai ceea ce tu oferi pe tavă. Și cum milogi sunt la tot pasul, ai grijă cui îți oferi fericirea. Măcar să nu fie vreun popândău provincial! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 martie 2011: |
| Fericirea inseamna reciprocitate. Nu poti oferi fericire cuiva care nu stie s-o primeasca. Fericirea proprie depinde intotdeauna de felul in care celalalt raspunde la invitatia de a fi fericiti impreuna. Fiindca el e fericit ca tu vrei sa-l faci fericit, devii la randu-ti fericit. |
| Madame [din public] a spus pe 17 martie 2011: |
Fiindca el e fericit ca tu vrei sa-l faci fericit, devii la randu-ti fericit. acesta este o concluzie falsă.
X Stanciu
Y Madame
Astfel, X este fericit numai pentru că Y vrea să-l facă fericit, implicit Y devine fericit pentru că-l simte pe X fericit.
Exemplu:
Madame îi dă lui Stanciu o acadea. Stanciu este fericit pentru că Madame a vrut să-l facă fericit (dându-i acadeaua), iar Madame devine fericită la gândul că numitului Stanciu îi place acadeaua.
Însă, de ce-ar fi Madame fericită că Stanciu mânâncă acadeaua, dacă Madame nu participă? (Madame nu a mai avut bani pentru altă acadea)
Și astfel reiese că raționamentul meu, din primul comentariu, este adevărat, întrucât, Stanciu a luat acadeaua oferită de Madame pe tavă, fără însă a o împărți cu aceasta, de unde deducem că Madame nu poate fi fericită privindu-l pe Stanciu cum adulmecă acadeaua.
Fericirea înseamnă reciprocitate, dacă admitem că această premisă este adevărată, atunci Stanciu ar fi trebuit să împartă acadeaua cu Madame, sau să-i ofere el alta. Însă, nu este așa, pentru că primează egoismul specific masculin. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 martie 2011: |
| Exemplul cu acadeaua e un excelent contraexemplu. "Darurile" dintr-o legatura interpersonala "fericita" nu sunt materiale doamna, ci sufletesti. (Fericirea nu consta in consumul de dulciuri, de carnuri si de carnatii si nici de unitati de card). Ca atare cand sunt oferite, ele nu se injumatatesc, ci se dubleaza. |
| Madame [din public] a spus pe 18 martie 2011: |
| Domnule, ori nu înțelegi nimic din ce spun, ori te faci că nu înțelegi. Întrucât mă uimește încăpățânarea și rigiditatea de care dai dovadă (sau cu care faci paradă). Eu am dat un exemplu pe înțelesul orișicui, dar, în general ceea ce sun eu, dumneata speculezi fără întârziere. Ar fi fost lesne de substituit acadeaua cu fericirea, și ai fi priceput negreșit. Să știi că fericirea nu se dublează, ci se divide. Întrucât, tot ceea ce este în exces, dăunează (tulbură) sistemului nervos. Iar omul înțelept nu vrea să fie sastisit. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 17 iulie 2011: |
Eu zic așa:
Fericirea vine când x, se întâlnește cu y, care are o mutră de bidon turtit, și îl pufnește râsul foarte tare. La care y, râde și el să se prăpădească de râsul haios al lui x, și sunt reciproc fericiți că s-au întâlnit, într-un moment de fericire maximă, după care pleacă fiecare mai departe cu fericirea lui cu tot.
Am dreptate? |
Cartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar