Fiat lux

Demiurgul, intr-un cadru sferic,
Tot eboşa un punct pe întuneric
Şi se gândea, în sinea Sa, la un Pilat
Care va ridica, la cub, un Pi pătrat.

Sămânţa cuvântului viu
Călătorea prin beznă şi pustiu,
Lovită de dorinţa prinderii în vers,
La răsărit de univers.

Era şi Timpul, şi Sorocul
Ca Joe să sfinţească locul
Şi puse punctul pe abscisă,
Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.

Dorinţa gândului de Zeu
S-a trasformat în Prometeu!
Din cer cădeau petale de lumină...
Şi-abi-atunci a început joaca divină.

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Votează! | Copiază!