Sunetele zilei
Când venea zgomot de copite,
erau caii traversând vadul.
Când pârâia aerul, era
un nagâț care ne privea din apropierea cuibului
său din mlaștină. Un sforăit șuierător
la zece metri de barcă era mareea astupând sau
destupând o gaură din stâncă.
Când se auzea bătaie de tobe, era apa
căzând de la 10 metri în ea însăși.
Când ușa
s-a închis trântit, a fost sfârșitul
tuturor sunetelor din jur.
Tu m-ai părăsit
alături de cel mai tăcut foc din lume.
Am crezut că am fost rănit doar în mândria mea,
uitând că, atunci când îți introduci mâna în apa rece,
simți un colac de gheață în jurul încheieturii
înainte ca mâna întreagă să amorțească.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre sfârșit
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.