Copacul din mine
Cu simțurile descătușate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre simțuri
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lumină
- poezii despre iertare
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.