Corbul şi graurii

Măreţe Corb, te-ai aşezat
Prevăzător şi de-astă dată
Acolo pe stejar-nalt
Să nu te-ajungă vreo săgeată!
Ca un graur zburător
Ajunse surprinzător,
Chiar în oltenescul "stol"
Unde nu-i aşa uşor.
"Stolul" a crescut mereu,
Deşi nu a fost prea greu
Când are animator
Şi conducător de "stol"
Un vestit ambasador.
Şi-o vom ţine tot aşa!
Mărite Corb, te-am ruga
Să cobori şi la câmpie,
Ne faci o mare bucurie!
Constatând la cele spuse
Că ne-asemănăm la vise
Şi culoare la penaj,
În frumosul peisaj
Pe la noi de-o vreme bună
E unitate, disciplină!
În casă la fiecare,
Cu şi fără termopane,

De la bunici la nepoţi,
Zgribuliţi tremurăm toţi
De-o iarnă geroasă tare.
Ei, acum când dăm de soare
Ne luăm zborul fiecare
Spre grădini ce-au înflorit,
Ne-apucăm de cuibărit
Către leneşi, către hoţi,
Le lansăm săgeţi la toţi.
Rareori li-i de folos
Celor cu obrazul gros
Care-s bine apăraţi
Prin legea lor de avocaţi!
La toamnă cu bucurie
Mergem la cules de vie
Harnici, iuţi, cum suntem noi
Vom lăsa ciorchinii goi.
Te-aşteptăm de bună seamă
La tulburel şi pastramă,
Iar la iarna ce-o să vie,
De-om scăpa de sărăcie
Nu ne vom zgârci de fel
La curcan şi zăibărel!
Te-aşteptăm iarăşi cu drag
Să păşeşti al nostru prag.
La olteni e o zicală
Potrivită ca morală:

Cin' se ia cu mine bine
Îi dau haina de pe mine,
Cin' se ia cu mine rău
Să-l ferească Dumnezeu...

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!