Avem o menire!...
rămași la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiți de
ramificația dezordonată
a salturilor plângărețe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca și noi pur și simplu
în căutarea cuvintelor
încă neștiute
am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
ușă spre lumea surprinsă de
inocența lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme și culori diferite
să nu spunem că nu avem
nicio menire
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vârstă
- poezii despre timp
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ploaie
- poezii despre inocență
- poezii despre cuvinte
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.