Mapamond

De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi şi pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... şi alta, umbre?

Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Şi ascundem muşcătură, omor ce viaţă curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!

Inexplicabil, straniu-i defect inteligenţa,
Ce mijoteşte rău, la seamăn ia potenţa;
N-ascultă penitenţa, spovediri, părtăşit
Şi vârf, cel mai ades, e ambiţios smintit!!!

Şi evoluţii unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Şi specii criminale, tot păr şi fără minţi,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminţi!?

Şi om, suprem de creier, se auto-depăşeşte
Schimbându-şi norme zilnic, ce exclusivist prieşte
Şi uită că nici roata de el nu-i inventată;
Etern e hărăzită, să fie lumii... dată!

La sensul greşit, unic, să fie reparare
Şi n-ar fi prea târziu să reflectăm; de oare
Va fi cândva o zi, de judecăţi pe fond?!?...
Cum ne-am promis prin cărţi, tot noi... Un mapamond!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!