Dincolo de deal

Plec pe jos de la fântână
Cu Bunică-mea de mână,
Eu, cu paşii mici, mărunţi
Ai bunicii, obosiţi.
Peste deal, ca-ntotdeauna
Ne însoţeşte lumina
Caldă şi îmbietoare
Dată de raza de soare
Lacrima dată de rouă
Umezeşte ochi de floare,
Ne mai transmite şi nouă
Ambianţa de răcoare.

***

Zarea, până-n orizont
Cu al florilor tumult
Farmec şi parfum mai mult,
Aducând la fiecare,
Voie bună, încântare.
Glas de ciocârlii ascult,
Doina lor mă cucereşte
Urcă-n slăvi frumosul cânt.
Coborând se odihneşte
Peste pajiştile-ntinse

Cu petale de flori ninse
Adunăm punând în sac
Numai plantele de leac
Ştiute de multă vreme
De pe lunci, de pe poiene,
Ca prin harul lor divin
Ne-ajută sănătoşi să fim.

***

Iar în lanul auriu
Ce se-nalţă către brâu
Se-nclină spicele de grâu
Unduite ca un râu.
Buna vede cinci cosaşi,
Doi veniţi de la oraş
Într-un foşnet blând aleg
Spicele şi cad polog.
Vin din urmă fetele, băieţii
Le strâng snopi şi fac cârstăţi.
Tulpinile rămase-s triste
Pe pământ vor să reziste.

***

Mai înţeapă câteodată
Câte-o talpă nerodată
Atenţionând pe orişicare
Să le calce cu răbdare

Că-s rănite şi le doare.
Alcătuiesc un covor
Compact şi convingător.
Până ce soseşte plugul
Lacom şi fără-un cuvânt
Plugarul cu meşteşugul
Să le-ntoarcă în pământ.

***

Eu, văd venind din răsărit
Cum Moş Gheorghe-a povestit
Sunt în rând ca cinci feline
Graţioase, cinci combine
Ochii mari şi-au luminat
Şi mă privesc din înalt
De la prânz şi până seara
Întregul lan de secară
A secerat şi a treierat
Greierii cum sunt vestiţi
Pe-ntregul câmp risipiţi
În concerte neîntrecuţi
Când e linişte deplină
Serile sub clar de lună,
Într-un mod simplu, decent
Cheamă noaptea la concert.

***

Şi-i concertul întrerupt
De-un solist necunoscut
Face multă gălăgie
Fără nici o armonie,
Făr-a prinde chiar de veste,
Câmpu-ntreg îl cucereşte
"Trupa" cea de cinci tractoare
A sosit câmpul să-l are.
Sunt cinci fumători de pipă
Porniţi liniştea s-o rupă.

***

Controlor de calitate,
Agronom e Carul Mare
Şi-n a nopţilor răcoare
Stă de veghe la tractoare!
Greierele scos din casă
Nici o şoaptă nu mai scoasă
Doar privi la brazda-ntoarsă.
Când Moş Gheorghe nu mai este
Visul său se împlineşte
Numai după un sfert de veac.
Moşul a plecat sărac.
Eu, mi-l amintesc cu drag.

***

Fără cânt de greier şi ciocârlie,
Zarea pare mai pustie
Chiar şi alte zburătoare
Alungate sunt de chimicale.
Eu, mai sper să fiu de faţă
Să văd câmpul plin de viaţă
Crângu-ntreg să fie-n floare
România-n sărbătoare
Gătită ca o mireasă
Din frumoasă, mai frumoasă!

poezie de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!