* * *
Nu vântu-n codru se perindă.
Nu frunze cad pe măguri, rar.
Din albăstrimea infinită
Șiroaie curg de psalmi stelari.
Văd: cu albastra ei maramă,
Pe nori ușori din cerul nalt,
Se-arată Preaiubita Mamă
Ducând pe Pruncul Preacurat.
La răstignire-n lume iară
Îl duce pe Cel Înviat:
"Te du, Iisuse, dormi pe-afară,
Sub vreun tufiș însingurat."
Zărind câte-un pribeag, spre dânsul
Mă-ndrept, prindu-l trist, duios:
Au, nu cumva e însuși Unsul
Cel cu toiagul noduros?
Și poate-n clipa cea de taină,
Trecând, nu voi vedea de-ndat'
Că-n brazi e-un heruvim și-n iarbă-
Mântuitoru-nfometat.
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre mamă
- poezii despre frunze
- poezii despre copilărie
- poezii despre brazi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.