Colindul lacrimei
Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colț de stea, un mag tăcut, stingher.
Voi colinda cu lacrimi părinții azi uitați
În case unde-n ziduri cresc griji și suferințe,
Întroieniți de ani, de dor crucificați,
Așteaptă-al lor sfârșit ca ultime dorințe.
Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați
Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezați.
Voi colinda cu gândul pe cei plecați departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.
Și la sfârșit... pe voi, să vă aduc speranțe
Că încă mai sunt șanse să devenim mai buni,
Că-n lumea asta mare și plină de nuanțe,
Mai ninge și cu alb... ninsoare cu minuni.
poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre suflet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre crucificare
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.