Către izvoare
Pe malul lacului,
sub umbra rară
zăresc un copil
ce seamănă cu mine
(mai mult decât copilul meu)
Privesc în gol.
Pornesc mai departe cu pas amorțit.
Aud pași cufundați în pământ.
Legănându-mi durerea din suflet
fiul meu mă întreabă:
" De ce ești trist, tată?"
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre suflet, citate de Marin Corneliu Dobre despre suflet sau poezii despre durere
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 25 noiembrie 2013: |
Frumos! Succes! |
2 Ecaterina Mironescu [din public] a spus pe 25 noiembrie 2013: |
Frumoase versuri.Pline de sensibilitate. |
3 AlinD [utilizator înregistrat] a spus pe 3 decembrie 2013: |
Multumesc, sunt ale tatalui meu. |