Punctul = cubul din spațiul tridimensional este pătrat în cel bidimensional, segment de dreaptă în spațiul unidimensional și punct în spațiul zero dimensional. Extrapolând consecința, se poate spune că în spațiu zero dimensional există orice corp geometric, oricât de complicat, în ultimă instanță întreaga infinitate de obiecte, ființe și informații ale Universului.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vezi citate despre informații, citate despre geometrie, citate despre existență, citate de Constantin Noica despre existență sau citate despre corp
1 Mihai Arin [din public] a spus pe 19 octombrie 2013: |
| Am un adevărat cult pentru Constantin Noica. Dar... "Extrapolând consecința" putem spune mai degrabă că orice corp geometric, "oricât de complicat" se va găsi într-un spațiu n-dimensional. Cu cât e mai complex corpul, cu atât mai mare trebuie să fie n. A plasa complexitatea universală în jurul lui zero barat e o bravură de eseist, greu de digerat de matematicieni. Noica (filosof și eseist european remarcabil) avea cunoștințe de matematici. Cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă, ciornele sale fiind pline de formule și figuri geometrice. A păstrat cu sfințemie aceste ciorne care au fost publicate postum, așa cum și-a dorit. Mulți scriitori își proiectează atent posteritatea. Dar speculațiile lui matematice sunt, de cele mai multe ori, discutabile și superficiale. Cum este cazul citatului de mai sus. Niciun matematician adevărat nu va pune semnul "=" între punct și cub, indiferent de conjunctură. Punctul e punct, inclusiv în spațiul tridimensional. |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 octombrie 2013: |
| Mariner, cum vine asta, "bravura de eseist"? Pai, toate lucrurile materiale ("dimensionale") sunt, zice Einstein si nu numai el, agregate energetice. Or energia e zero-dimensionala. Dumnezeu, ca entitate pur energetica (spirituala), contine intreaga complexitate geometrica a lumii. Din vidul divin (vid in ordinea materialitatii) izvoraste lumea micro- si macroscopica (dimensionala). In privinta semnului egal, probabil ca e o eroare de transcriere. Altfel nu se justifica enuntul care il succede. Daca inlocuim semnul egal cu este, am citi: "Punctul este cubul din spațiul tridimensional este păstrat în cel bidimensional"... Ceea ce ar fi un injghebare lingvistica defectuosa, atipica pentru un scriitor iscusit ca venerabilul Noica. |
3 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Ar fi foarte util de știut sursa citatului. |
4 Mihai Arin [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Danilo, Energia nu e materie, ci doar un atribut al materiei. E un scalar. Are un modul, adică o valoare, dar nu are dimensiuni geometrice. Noica vorbea de puncte și corpuri. Sensul citatului este următorul: Punctul este elementul fundamental al spațiului zerodimensional, dreapta, în spațiul bidimensional, cubul, în tridimensional. De aici, nefericita egalitate dintre punct și cub. Eroarea lui Noica este evidentă. Matematic, nu poți compara decât termeni asemenea. Cubul nu are sens existențial într-un spațiu bidimensional. Domeniul său de existență este 3D. Dar punctul există și în 3D, are trei coordonate (abscisă, ordonată, cotă). Punctul în 3D are trei dimensiuni, dar toate trei sunt nule. Are chiar și suprafață (zero) și volum (tot zero). Pentru a ne apropia de ce vrea Noica putem defini punctul ca pe un cub cu latura zero. Deci are suprafață laterală, egală cu 6 x l x l, adică 6 x 0 x 0 care este zero. Are și volum l x l x l, adică 0 x 0 x 0, care este tot zero. Pentru că operația 0 x 0 este unic determinată și face mereu zero. Compatibilă nedeterminată este împărțirea lui zero prin zero, care poate face oricât. Doar împărțirea prin zero a unui număr nenul este incompatibilă. Citatul e, așa cum am spus, discutabil. Egalul acela nu-și are rostul. Relațiile de echivalență sunt foarte bine precizate în matematică. Revin la figurile geometrice din ciornele lui Noica. Oare îi erau necesare pentru a-ți susține unele aserțiuni? Sau le desena premeditat, pentru a ilustra cu ele, tulburător, ediția postumă a Caietelor. |
5 Mihai Arin [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Domnule webmaster, Citatul este în mod sigur autentic. Cu precizarea că "păstrat" se va citi "pătrat" |
6 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 21 octombrie 2013: |
Nici nu observasem, am citit "pătrat".  Am corectat. |
7 Dan Costinaș [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Sursa: De dignitate Europae Anul publicării: 1988 Capitol: E bietul "eu" sub "noi" Observații: 1. Textul original și contextul: «Punctul înseamnă totuși două lucruri, în matematicile care tocmai în anii aceia triumfă. El poate fi simplu punct, același, care se reia și însumează la nesfîrșit, sau poate fi o realitate, anume una zero-dimensională. Un cub e tridimensional. Dacă îl turtești, devine un pătrat, care e un cub încă, dar bidimensional. Dacă turtești pătratul, devine un segment de dreaptă, care e un cub unidimensional. Iar dacă turtești de la capete și linia, făcînd din ea un punct, se poate spune (și nu doar spune!) că punctul e un cub zero-dimensional. Toată problema societății este: ce fel de punct se însumează? Dacă te grăbești, cum s-a grăbit istoria la începutul veacului trecut, atunci asiști la căderea lui "eu" în "noi" și a lui noi în statistică. Printre părțile de cuvînt se găsea și numeralul. Ba chiar unealta lui bună, conjuncția, care duceau, amîndouă, la triumful statisticii.» 2. În 1993 a apărut la Humanitas "Modelul cultural european", culegere de eseuri filozofice de Constantin Noica. Citez din Nota editurii: «Modelul cultural european este ultima carte scrisă și încheiată de Constantin Noica. A apărut în limba germană, în traducerea lui Georg Scherg, la Editura Kriterion, București, 1988, sub titlul De dignitate Europae. În limba română, aceste eseuri de filozofie a culturii europene au fost publicate mai întîi în revistele Ramuri, România literară și Viața Românească, în anii 19861987. Editura Humanitas publică volumul de față după versiunea din revistele menționate, revăzută și pregătită pentru tipar de autor.» |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Energia e un atribut al materiei doar in regim macroscopic newtonian. Caramizile ultime ale realitatii nu sunt materiale, ci energetice. Materia este o energie care se propaga cu o viteza mult inferioara vitezei luminii. Un poet elvetian, pe numele sau, Albert Einstein scrie intr-un vers memorabil ca E = mc2. In acest panseu postum Noica valorifica in plan cosmologic un adevar al geometriei. Asa cum copurile geometrice sunt reductibile, printr-o regresie a numarului de dimensiuni spatiale, la punct, tot astfel Universul infinit e continut la origine intr-un punct. Cum glasuia Ipotesteanul intr-o epistola dedicata posteritatii « Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stăpânul fără margini peste marginile lumii... » : Un punct metafizic cum ii zice marele matematician specailist in calcul infinitezimal, Leibniz. Textul e o meditatie despre punct ; asta e titlul cugetarii. Semnul egal e mai curand un separator, decat un simbol matematic. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Greseala lui Noica nu e atat de evidenta cum pretinzi matale. El nu face altceva decat o regresiune. Porneste de la cub si renunta la o dimensiune a spatiului geometric in care l-a putea plasa (sau observa). In spatiul tridimensional e cub, in spatiul bidimensional e patrat, in cel unidimensional un segment, iar in cel zerodimensional un punct. Simplu ca o poezie de Goga, Gogule. |
10 Mihai Arin [din public] a spus pe 21 octombrie 2013: |
| Discuția a plecat de la semnul egal (separatorul lui Danilo) care este transpus în text ca un simbol matematic. "=" și nu "libertate, egalitate, fraternitate" Deci am toate motivele să-l abordez ca atare. Mai ales că toate aserțiunile următoare sunt profund matematice Ei, bine, "turtirea" aceasta a cubului mă pune pe gânduri. Să înțeleg că dacă îl turtim serios pe Einstein îl putem confecționa pe Victor Ponta? |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 22 octombrie 2013: |
| Punctul = mama mi-a daruit de ziua mea un zar. daca-l privesc la lumina becului (m-a inchis in debara), e un cub. daca il imprumut lui Oblio e un patrat (celelalte fezte imi raman mie), fiindca oblio e bidimensional, daca Oblio il da unui prieten unidimensional atunci se tramsforma in segment, iar daca amicul amicului lui oblio il paseaza mai departe unei vietati adimensionale n-avunge pana la cuaternarul ala decat un punct. Punctul asta il cer inapoi si privindu-l din 21 de unghiuri diferite reinscriptionez cubul care si-a tocit suprafetele la transport. |
12 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 22 octombrie 2013: |
| Pătratul nu este un cub transpus în spațiul bidimensional, ci o proiecție; o umbră, ca să fiu mai plastic. Mergând mai departe, punctul e "umbra umbrelor", dar e totuși doar o "umbră", care a pierdut toate detaliile. |
13 daniel stanciu [din public] a spus pe 22 octombrie 2013: |
| O fi cum spui tu Lucian, dar spatiul bidimensional este el insusi o proiectie a celui tridimensional. asa ca e un ecran excelent pentru o ... proiectie. Ideea lui Noica e simpla. Sa luam un cub (de zahar, bunioara). Intr-o lume tridimensionala e un paralelipiped echilateral. Intr-o lume bidimensionala e un patrat, intr-un univers unidimensional e un segment, iar intr-un spatiu adimensional e un punct. Metamorfozele cubului nu sunt doar geometrice, ci si ontologice. Intr-un lume cu doua dimensiuni entitatile sunt bidimensionale. Ca sunt proiectii din alta lume n-are nicio importanta pentru ipoteticele fiinte care populeaza universul cu doua dimensiuni. Kant ne spune cat se poate de clar: noi nu cunoastem lucrurile asa cum sunt, ci asa cum ne apar noua ca fiinte inzestarate cu anumite facultati de cunoastere. Altfel spus, noi nu cunoastem corpurilemateriale, ci proiectiile lor in spatiul tridimensional, care e o forma mentala in care organizam datele percepute. or, aceste corpuri sunt cat se poate de reale. patratul lui Oblio din povestioara precedenta nu e o simpla proiectie, ci insasi realitatea intr-un spatiu cu doua dimensiuni. |
14 Mihai Arin [din public] a spus pe 22 octombrie 2013: |
| Danilo, Dulceața mea! Acum pricep eu de unde vine amărâciunea comentariilor tale... Îți îndulcești cafeaua cu cuburi unidimensionale de zahăr... |