Rata, sau maxi-taxi
Merg iar cu spatele-nainte, stând visător, pe asfaltul gri,
Că-n fond nu merg, stau impasibil, deodată parcă stors de vlagă,
Să mă transporte-un neștiut pe-o rută a lui; fără s-o știi,
Cu alți, mulți alții, se lăsând duși tot la fel, cu mintea bleagă...
E amețitor, cu gust de rău, traseul cu frânări adese,
Lăsând senzații de impotență; supus pentr-un fugar destin,
Fără garant de exces de zel și inevitabile accese
De-un pilotaj de-un raid parcurs, periplu ce îngerii îl dețin!
Conduși în voia soartei îs chipuri în nesimțiri aievi, diverse
În dialoguri fără șir, nimic spunând, sau doar tăcute...
Mă îngândurând la rândul meu, în leagăn pe fațade șterse
De-o lene goală... doar priviri pe geamuri, de arbori întrerupte.
Se schimbă unii cu alți-n ciclu, tresărind pentr-o revedere
Și-apoi revin tot la amorf, topind în masa legănată
Pe-un zgomot peste decibelic, în nor grunjos; preț de putere
Ce dă din spatele din față, să împingă sute, caii... Rată!
Doar puf de gând mai zboară greu spre alte lucruri paralele
De timp, ce parcă-i ieri, ce-i azi, cu gloata-n spațiul mic de maxi,
Călcând picioare și-apăsând coapse, fermoare, sâni, bretele,
În hardughia tăblăită a abonaților... de-un maxi-taxi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.