Cele mai mari păcăleli ale diavolului sunt să te convingă...
Să iei viciul drept virtute,
Să crezi îngeri niște brute,
Credincioasă-o ateistă
Și că el chiar nu există.
epigramă de George Budoi din Epigrame (10 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi epigrame despre îngeri, epigrame despre superlative, epigrame despre păcăleli, epigrame despre existență, epigrame despre draci sau epigrame despre brutalitate
1 George Budoi [autorul] a spus pe 10 octombrie 2013: |
| *Cea mai mare farsă a Diavolului a fost să convingă lumea că el nu există. (Baudelaire) |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 octombrie 2013: |
| Iar cea mai mare viclenie a popilor a fost sa ne inoculeze ideea ca diavolul exista si ca face pe dracu'n patru sa ne convinga ca nu exista.... |
3 Mihai Arin [din public] a spus pe 10 octombrie 2013: |
| Diavolul există, Danilo! Și este o persoană foarte simpatică, cu o coadă de toată frumusețea. Faust a purtat cu el discuții de mare rafinament. E mai cult decât papa și patriarhul la un loc. Iar noi coabităm cu el, mai ceva ca Ponta și Băsescu. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 octombrie 2013: |
| Diavolul nu exista. Stimabilul Mefistofel e numai personificarea slabiciunilor noastre. Cu cat suntem mai slabi (ma refer la debilitatea spirituala) cu atat suntem incredintati ca Diavolul e mai puternic. Diavolul e slinul poleit de pe ochiul nostru interior care ne impiedica sa vedem lumina lui Dumnezeu, e urechea care, in loc sa asculte chemarea Creatorului, e ciulita spre cantecul sirenelor acestei lumi. Diavolul este insusi eul nostru care uita de Dumnezeu cand se uita la sine. Diavolul e o falsa in-omenire a lui Dumnezeu. Diavolul apare ori de cate ori, omul se crede un fel de Dumnezeu, o entitate ombilicala in marele corp al universului. Diavolul nu e doar slabiciunea noastra ridicata la rangul de forta universala, ci si iluzia puterii pe care o avem asupra noastra si (mai ales) asupra altor suflete. |
5 Mihai Arin [din public] a spus pe 10 octombrie 2013: |
| Danilo! Numai un ateu convins poate suține că Diavolul nu există. Acolo unde Diavol nu e, nici Dumnezeu nu e! Diavolul, prin răutatea lui dă pregnanță și strălucire bunătății nemărginite a lui Dumnezeu, Cum poți defini binele, Danilo, dacă răul este inexistent? La ce te raportezi? Ce pui în contrast? E ca și cum vrei să scrii versuri albe, pe o coală albă, cu creion alb. |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Mariner, inseamna ca si Sf. Augustin e ateu de vreme ce si el contesta existenta diavolului. Pentru episcopul din Hippo diavolul e "privatio boni", absenta a binelui. Diavolul e tot ceea ce in sufletul omului se desparte de Dumnezeu. Diavolul e folosirea incorecta a liberului arbitru si consta in a prefera creatura in locul Creatorului, in atasamentul fata de acesta lume efemera. Sfantul Vasile cel Mare (alt ateu inveterat dupa Mariner cetire) defineste si el pe Diavol drept o instrainare a omului de Dumnezeu. Daca ai nevoie de antiteze fiindca ramai ce-ai fost, romantic (ca Eminescu pana la moarte) sau manihest (ca Augustin in tinerete), poti asezi in simetrie cu Dumnezeu vanitatea si orgoliul omului. |
7 Mihai Arin [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Danilo, În simetrie cu vanitatea și orgoliul omului nu putem plasa Diavolul. Mai degrabă plasăm vanitatea și orgoliul Lui Dumnezeu, atât de pregnante în prima parte a Vechiului Testament. Pentru că, nu-i așa?, omul a fost făcut după chipul și asemănarea Domnului. Dar ideea că Lucifer este un înger disident, tolerat de Tatăl Ceresc (este creația Lui) nu a fost lansată de atei. Ea vine dinspre Biserică. |
8 Mihai Arin [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Danilo! Dacă vrei să dai de dracu' "adică să faceți cunoștință), lasă creștinismul în pace (aici totul e ambiguitate, de la cap la coadă) Fă-te induist, măcar un ceas. Acolo oamenii depun ofrande Spiritelor Rele (au și ei dracii lor). Le respectă. Înțeleg necesitatea existenței lor. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Mariner, citeste ce scriu nu ce ti se pare tie ca scriu. Eu te-am rugat sa formezi un cuplu de forte antagonice intre Dumnezeu si orgoliul omului nu intre bipedul vanitos si diavol. Habar n-am avut ca exista pe planeta albastra (ca inima) o vietate numita induist. Ne-ai (h)indus in eroare, amice. Celebrul verset veterotestamentar referitor la crearea omului mi separe o interpolare (daca nu o eroare intentionata de traducere). "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra". Parca ar vorbi un discipol al lui Platon nu un Jidov absolut. Faptura e o copie a Logosului divin - Platon si nimic mai mult. Si apoi cui se adreseaza Dumnezeu: ingerilor? sau persoanelor treimice (cum interpreteza Sf. Augustin)? Oricum, indiferent de raspuns la aceste intrebari fara raspuns, ramai ce-ai fost: un campion al inconsecventei, un cameleon al argumentatiei. Pai, vericule, ziceai ca sunt ateu daca pretind ca nu exista dracu'. Eu, ca omul mai citit decat matale, te-am prevenit ca sunt crestini respectabili care afirma si altceva decat popa satului: ca dracul exista in orificiile sticlelor si ale Evei. Acu ma ispitesti sa ma fac "induist" ca sa il intalnesc pe Dracu. Nu merita dracu, atata osteneala. Da-l dracu', nu-l lua atata in serios. Nu zice Baudelaire ca e un farsor? Asculta-l pe marele teolog francez, musiu! Ala care a scris "Litanii catre Satan". |
10 Mihai Arin [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Danilo, Ar trebui să știi că (h)induistul este adeptul (h)induismului, care este o doctrină. Hindusul este un reprezentant al poporului "hindi" și poate fi musulman, budist, induist, creștin etc. Nu te-am indus în eroare. Îmcercam să te luminez pe un segment pe care te simt deficitar. Dar se pare că tu le știi pe toate. Cel puțin așa crezi, iar tu ești un om tare credincios. Păi cum să fii tu ateu, când o ții întruna cu Sfântul Augustin și Vasilie cel Mare, de parcă ai făcut armata cu ei? |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Marinel, te pripesti, monser. Eu am reluat o anecdota cu (h)indusul in eroare care circula odata in mediul academic. M. Eliade si-a sustinut teza de doctorat despre yoga in fatza unor ilustrii profi de filosofie care erau putin paraleli cu subiectului. Neavand ce comenta unul din universitari (parca P. P. Negulescu) ii zice lui Mirciulica: Domnule, ne-ai cam (h)indus in eroare... (adica ai profitat de faptul ca suntem tufe de Venetia si au indrugat ce-ai vrut matale). La care un alt membru in comisia de evaluare zice: i-o gafa (yoga fa). Adica tipul ii atrage atentia ca nu se zice hindus si hinduist (cu h, musiu, nu fara). |
12 Mihai Arin [din public] a spus pe 12 octombrie 2013: |
| Danilo, Cu hinduismul, e ca și cu humorul. h vine din franceză, e pur etimologic, și mai e și mut pe deasupra. Chirița et Șarlă spuneau "humor", noi spunem simplu "umor". Cândva s-a spus "higienă", "harmăsar", "harap". Pe parcurs, h-urile s-au pierdut. La fel ar trebui să fie și cu hinduismul. Pentru că spunem limbi indo-europene, și nu hindo-europene. Am și eu fixurile mele lingvistice. Dacă vrei să mă declari incult, ești liber să o faci |