Sunt mâini
În întunericul sufletului tău
e sufletul meu,
Sunt mâini ce mângâie
și voci calde,
poate sunt cei ce plâng
dar azi, nu eu..
sau poate cel ce strigă
mai tare ca mine
și oricât încerci nu-l ajungi..
Dar eu,
încerc sfios să te mângâi
cu gândul,
încerc să te trag cu mâinile
chiar dacă aluneci,
eu nu te voi lăsa deloc
nici de astă dată
nu-ți fie teamă, eu o să rămân
în acel întuneric
cu tine ca sufletul să-ți mângâi.
E fantastic
sa fi departe și totuși aproape,
mâna mea să o simtă pe a ta,
să ști ca ea
în viață va fi, nu te va abandona.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.