Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din fața căminului. Părea că moțăie; capul bandajat îi alunecase pe umăr. Odaia era luminată doar de reflexele roșiatice ale flăcărilor. Cu puțin înainte, hangița aprinsese lampa din sala hanului și era încă orbită din pricina luminii; în fața ochilor îi jucau pete roșii și totul îi apărea învăluit în umbră, cu contururi nedeslușite. Totuși, o frântură de secundă i se păru că omul din fața ei avea o gură enormă, căscată, o gură monstruoasă, care-i înghițea toată jumătatea de jos a feței. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb, cu ochelarii aceia lugubri, sub care se căsca o gură neagră imensă... În aceeași clipă însă, străinul tresări, se îndreptă în fotoliu și-și duse mâna la față. Hangița deschise larg ușa, pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul șervetului își aplicase fularul peste obraz. Totul fusese doar o nălucire.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre timp
- citate despre secunde
- citate despre roșu
- citate despre ochi
- citate despre ochelari
- citate despre negru
- citate despre mâini
- citate despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.