Durere
De ce-ai plecat de lângă mine
Și ai lăsat un solitar pe lume
Nu știai că viața e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.
Cândva ne tot priveam întruna
Și ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca frații întotdeauna
N-aveam necazuri, renunțări.
Acum aceste gânduri mi-s rănite
Și neîntrerupte lacrimile-au curs
Și toate simțurile-s răvășite
Mereu aceeași stare, fără de recurs.
Nu simt decât durere și marasm
Neliniște, nesiguranță
Credeam că viața e un basm
Dar ea e fără de speranță.
Doamne, de ce nu ai certat pe Eva
Când a vrut să muște din păcat.
Ca să plătim cu toții birul acuma.
De ce ne-a fost nouă așa dat?
Poate exista și o altă cale.
Urcând pe scară culmile înalte
Să fi purtat cu noi acea iubire
Uitând de lucruri ce-s deșarte.
Speram că ea va ține o veșnicie
Acum nu văd decât deșertăciune
Și mă gândesc ce poate ca să mai fie
Doar un strigăt și o rugăciune.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre plată
- poezii despre nesiguranță
- poezii despre muște
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.