Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

În haos!

Motto:
O! nimic, cât ești de mare.
V. Conta

A'nserat de multă vreme și'ntunericul tot crește
Peste munți cu străvechi codri, peste câmpuri se lățește.
Sgomotul în sat se stinge, ca lumina de la geamuri
Iar în codru numai pleopul aiurește lin din ramuri.
Peste p'etre apa fuge murmurând în vad la gârla
Liniștea-i acum deplină, totu-i tainic și misteric
Iar pe jos prin erbur, greeri țârâie pe'ntuneric.
Ca mari lacrimi lucitoare, stele lucesc pe sus,
După deal în depărtare, greu mișcându-se din loc
Ese luna cea rotundă, roș-aprinsă, parcă-i foc!
Și tabloul este magic, negrul nopței se'nsenină
Luna sue, luminează; sus sunt puncte de lumină;
Și privesc tăcut în juru-mi, când la lună, când la stele
Ce pe cer sunt risipite și adânc mă pierd în ele!...

De'odată trece' grabă o steluță căzătoare,
Lunga dâră de lumină, ce'n adâncuri și dispare...

Privind spațiul cel negru și pierdut cu totu'n haos
Mă gândesc la lumi atâtea învârtite făr' repaos
Văd în juru-mi și în funduri numai globuri mari de foc
Arzătoare, lucitoare, ce abia se'ntorc pe loc.
Văd planete cum s'avântă'n cercuri mai în jurul lor
Cu iuțeli spăimântătoare ca o horă'n tainic sbor
Văd planete, sateliții și cometele curioase,
Sori, luceferi, luni, pământuri, tainice, lungi nebuloase
Văd sisteme, constelații, calea laptelui cea albă
Unde mișună toți sorii ca'ntr'o sclipitoare salbă
Într'acolo fierbe'n clocot roi întins, imens de aștri:
Unii-s roșii, alții galbeni, unii verzi și alții albaștri.
Par'c'aud vuind eterul ș'ai lui poli încet cum pârâi.
Și din haos o planetă ocolindu-l se desface
Se zărește 'ncepe-a crește, vine 'n rotogol se'ntoarce
Mai măreață, din 'ntuneric, ea mereu, mereu tot crește
În cuprinsul fără margini majestoasă ea plutește
Tremură eteru'n valuri, ce mă sue, mă coboară,
Cu cât vine mai aproape, simt cum corpu-mi se'nfioară!
Uite-o'n față-mi o văd toată și zăresc pe ea pustiuri
Văd oceanele 'ntinse, sclipitoare, roșii râuri,
Munți cu codri ce-s feerici – ca o iarbă de mătase –
Aud cânt de păsărele, ce se 'ntrec în sbor gingașe!
Ea plutește lin scăldată într'o roșie lumină
Roșiu glob cum e în noapte, ea-i fantastica divină!
Apoi piere dinainte-mi și intrând în hău descrește,
Sgomotos eteru'n urmă-i, ca'n vâltoare clocotește!...
Colo văd un soare-albastru prin mulțimea cea de astre
Și asemeni fug în juru-i furnicar de lumi albastre.
Ș'apoi mii de mii de aștri cu mii de lumi nenumărate
Clocotesc, despică spațiul cu priveliști colorate.
Printre ele tae hăul cu-a lor coame argintii,
Lungi comete ce pier iute'n ale spațiului câmpii.
Și privesc cu-adânc nesațiu în cel haos fermecat
Unde-alerg cu-atâta sbucium lumile, neîncetat.
Căci în el sunt lumi născânde, cum și lumi cari prosperă,
Altele-s îmbătrânite și-n bucăți, e a lor sfer㠖
Dar în fund de tot, se vede ca pierdut în nesfârșit
Un biet soare, ce nu are multă vreme de trăit,
Aci arde, aci piere ca și-un muc de lumânare;
Este gata pe sfârșite, e la ultima suflare!
Și'mprejuru-i fug grăbite, moarte, reci, ne 'nsuflețite
Ale sale mari planete, cimitiruri nesfârșite.
Ele fug în cercuri repezi, tot mai iuți, mai micșurate...
Se apropii între ele... și se'asvârl spre soare toate...
Haosul vuește groaznic și ale lui negre cavouri
Ș'al lui vuet până'n funduri e mânat în lungi ecouri!
Soarele cumplit detună ca și-o bombă când plesnește
Iar din locu-i: bulgări, țăndări, praf de stele isbucnește.
Și se duc fără'ncetare, mii de ani colind în haos
Doar ici, colea câte una pe vr'un corp repaos!

Încă o stea acuma cade, dusă pari-că e de vânt
Și ecoul ei îmi spune: "Eu viu de pe alt pământ".

Robești (Buzău)

poezie de din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru D. Dragomirescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

1
M. Arin [din public] a spus pe 5 septembrie 2013:
Frumos poem,
în dulcea limbă
a epocii.

Mulțumiri se cuvin
d-nei Georgescu,
pentru efortul
de a reda
și de a redacta
asemenea texte...
2
Cornelia Georgescu [utilizator înregistrat] a spus pe 5 septembrie 2013:
Mulțumesc, M. Arin.
Spre norocul meu (cel puțin în cazul poeziilor), e bine că nu există balast de înlăturat (poate nu l-aș identifica și nu l-aș înlătura în timp util, adică înainte de a fi postat deja poezia, astfel încărcată). Însă poeziile pot fi redate integral, fără probleme.
Cât despre limbajul de epocă utilizat, într-adevăr, destul de dificil de redat exact toate acele cuvinte specifice vremurilor respective; aveam mereu tendința de a le scrie așa cum sunt obișnuită, cu cuvintele pe care le folosim în prezent.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook