Amintirile rămân, sunt adânc întipărite în spatele frunţii, în această minunată maşinărie, creierul şi te surprind uneori, când ies la suprafaţă îmbrăcate în haina tristeţii sau a unei obsesive dorinţe de a trăi din nou iubirea reală, pasională. Te învăluie în acelaşi timp un sentiment fragil şi trecător, comparabil cu bucuria unui copil luat de mână de mama lui, care într-un câmp cu flori, îi arată un fluture frumos colorat. Instantaneu, o forţă uriaşă pulsează în afară şi regreţi zilele, chiar anii, în alb-negru pe care i-ai trăit până acum.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!