Prometeu
Pe Elbrus sus, legat în lanțuri grele,
Stai neclintit, încătușat de veacuri,
A unui vultur sângeros, atacuri,
Sfidând, ce rupe-n trupu-ți bucățele.
Zdrobit, dar nu înfrânt, a ta viață
Sortită-i să îndure-n chin osânda,
Zeul suprem nu-și încetează pânda
Iar fruntea ta-i încununată-n gheață.
Și geruri aspre vin, să te-mpresoare,
Ninsori îți pun mantie de zăpadă
Ori repezi ploi te biciuesc grămadă
Dar, nu găsești la Zeus vreo cruțare.
Voința ta e însă ca o stâncă,
O, Prometeu, și n-ai să ceri iertare
Pentru o vină-nchipuită, care,
Deplină-i socotită, și adâncă.
Dar când privirea ți-o îndrepți spre vale,
Amaru-l uiți din cupa ta de fiere,
Te-nseninezi și prinzi din nou putere
Când vezi că fumuri se ridică-agale.
Sunt focuri mii aprinse în cămine
Flăcări zglobii nălțând, să dea caldură
Ce oamenilor traiul li-l făcură
Mai bun, dar ei uitară-acum de tine.
Titanule-mpliniși a ta menire,
Încrâncenată ți-e pe-un stei ființa,
Durere ai din plin, recunoștința,
E-un sentiment străin de omenire.
..................................................
Și azi, napoi, din vremi, ca o dovadă,
Un strigăt straniu mai răsună-n aer,
Nedeslușit și aducând a vaier
Sau poate doar, a pasăre de pradă.
poezie de Ionel Adrian Gugea (30 august 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre recunoștință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.