Elegii corfice
Dacă simt adierea vântuluui, trăiesc,
Dacă aud frunza coborând pe asfalt, trăiesc,
Dacă simt buzele tale căutând buzele, trăiesc,
Ce pot să cer mai mult?
Îmi spui că sunt prea modest,
Că aștept prea puțin de la viață,
Dar știi tu ce scriu?
Cunoști vocea ascunsă
Între două clipe?
*********************
Aflat pe un vârf de munte,
Îmi prefigurez viitorul,
Voi fi o ferigă fosilizată
Între două priviri înghețate,
O adiere, un tril, o împușcătură,
Voi fi un nor înțelept,
Cum nu am fost niciodată,
O mare ciudată, neliniștită fără pricină,
Ce bate mereu țărmul, ce nu-și cunoaște adâncul,
Doboară și ridică stânci, ce învățăm?
Că am plătit păcate vechi și foarte vechi,
Dar nu pe cele de aseară și de astăzi.
Sirenele lui Odiseu dorm istovite.
Pereții hotelului devin transparenți,
Nu vrei să vezi nimic și vezi,
Unde este farmecul?
Viața nu este un marș,
Un pas înainte, un pas înapoi,
Un dans de unul singur sau în doi
și-ntotdeauna mori în locul unde te-ai născut,
operațiile pe cord deschis nu ne fac mai buni.
Lângă mine stă o umbră gigantică,
Un cadavru transparent,
Nu te speria, am crescut participând
La propria mea înmormântare,
Ascultând elogiile, am fugit,
Am auzit că am fost ales într-o țară străină,
Mă vor președinte, las-că-i fac eu să mânânce iarbă,
mi-a spus și a dispărut.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre stânci
- poezii despre sperieturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.