Ştiind că părinţii ei erau acasă, Stela sună la uşă, deşi avea cheile la ea. Nu procedă astfel din comoditate, sau pentru că deschisul uşii ar fi necesitat cine ştie ce mare efort din partea ei, dar dorea ca tatăl sau mama, depinzând cine îi va deschide, s-o vadă îmbrăcată astfel, în uniforma albastră; ar fi imposibil să nu sesizeze diferenţa, doar cu totul altfel îmbrăcată plecase de dimineaţă de acasă, în acelaşi timp cu părinţii ei, ba chiar împreună cu ei. În uşă se ivi chipul domnului Sergiu Stejăran, tot medic şi dânsul. Văzându-şi fiica, remarcă rapid schimbarea survenită în vesti-mentaţia acesteia. Ea intră, închizând uşa. Domnul doctor Stejăran o privi încurcat; îşi dăduse bine seama, încă din prima clipă, de cum o zărise, ce putea semnifica această schimbare, dar încă nu reuşise să spună nimic, de parcă-i pierise graiul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!