Eugen: Încă n-a ajuns Luci?! Ce naiba aşteaptă? La 10.00 trebuie să ne întâlnim cu directorul, cu părinţii voştri, cu mai multe persoane, pentru a stabili unele amănunte legate de probleme financiare şi nu numai... Ce-i cu el? E cumva inconştient? E comandantul, nu poate lipsi tocmai el de la această şedinţă importantă!
Nistor: Dom' profesor, mă scuzaţi, dar ar putea fi afară, la intrarea în Institut.
Eugen: Şi ce l-ar împiedica să intre?
Nistor: Păi, spre exemplu, o mulţime de reporteri strânşi grămadă în jurul lui, care nu-i permit trecerea, i-o blochează.
Eugen: Ce vrei să spui?
Nistor: Când am sosit de dimineaţă, am zărit o mare îngrămădeală, ceva mai departe niţeluş de porţile Institutului, de asta am putut intra nestingherit, netulburat de nimeni, dar s-ar putea ca şeful să fie încă acolo, în mijlocul acelei mulţimi, de care nu reuşeşte să scape.
Alex: Aşa-i; şi eu am văzut acelaşi lucru.
Eugen: De ce naiba aţi tăcut până acum şi nu mi-aţi spus nimic mai din timp? Avem nevoie de colegul vostru aici, nu vă daţi seama? Repet, e comandantul!
Nistor: Ne scuzaţi, vă rog, de abia acum ne-am gândit că s-ar putea să fi fost el acolo.
Eugen: Mai devreme nu vă puteaţi dezmetici?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!