În România nu mai sunt vulcani activi. Pasivitatea oamenilor a fost prea mult până și pentru ei.
aforism de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre vulcani sau aforisme despre România
1 M. Arin [din public] a spus pe 26 iulie 2013: |
| Te înșeli, Alex! Poporul român nu este pasiv. Are o activitate debordantă, dar incoerentă. Românii aleargă continuu, dar nu știu să joace în echipă. România are vulcani activi. Noroioși. Seamănă cu majoritatea oamenilor de la noi. Nu erup niciodată, dar bolborosesc întruna. |
2 Alex Dospian [autorul] a spus pe 26 iulie 2013: |
| Asa este! Mamaliga romaneasca, nu explodeaza. Eventual, o data intr-un secol, si atunci cu mari interventii. Parca si mamaliga bolboroseste, nu? Intr-adevar, toata lumea alearga pentru chestii minore, tocmai de-asta nu se vede pe tabela  |
3 M. Arin [din public] a spus pe 26 iulie 2013: |
| Alex, Explozia decembristă a mămăligii a făcut pagube mai mari decât bomba de la Hiroșima. 99% din populație are și azi mâncărimi de piele. Pentru că douăzeci de mii de șmecheri și-au însușit (după explozia bombei cu mămăligă) mai mulți bani decât douăzeci de milioane de fraieri. Atenție: fraier vine din germană și înseamnă "om liber". |
4 Betty cea Frumoasa [din public] a spus pe 26 iulie 2013: |
| Mămăliga este cea mai distractiva aplicație din zilele noastre. |
5 Alex Dospian [autorul] a spus pe 26 iulie 2013: |
| Am fost prin zona. Cum mai luminau reflectoarele CC-ul! Si gloantele zburau aiurea, mai ceva ca-ntr-o poezie de-a lui Dinescu. (nu Dodeskaden, pentru ca aceea imi place mult .Pana si mintea mea adolescentina imi spunea ca joc intr-o piesa proasta. Recunosc, pe moment a fost fabulos.Poate ceva ce traiesti o data-n viata. De data aceasta, am fost pregatit. Stiam ca vine din germana, Herr M.Arin. Nu mai folosesc termenul 'Sir', pe care de altfel, l-am vazut 'rostit' de o distinsa persoana, asa ca mi-am permis si eu sa-l utilizez de vreo doua ori. Daca deranjeza, ma abtin. P.S. Totusi, a durat ceva.Cum ar fi fost sa se 'praduiasca' tot in 93-94 de exemplu, si sa ne trezim inca de atunci cu 'noua clasa' cu talpa pe grumazul poporului? |
6 IURIE OSOIANU [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iulie 2013: |
| ...în dreapta Prutului -explozia maligii în stânga Prutului - convulsii și poluții și fraierii ce cred că-s revoluții reliefează tragicomicul intrigii... |
7 M. Arin [din public] a spus pe 28 iulie 2013: |
| Domnule Iurie, Dezbrăcați istoria de costumul de arlechin al propagandei patriotarde. Și veți vedea că toate revoluțiile au fost, în fapt, farse amare, în care un grup de șmecheri smulge puterea de la alt grup de șmecheri. În aceste scenete apare și un personaj colectiv, "boborul", mereu însetat de bere și libertate. El agită lozinci, eșarfe, drapele, de bucurie își aruncă șapca în aer, la nevoie, moare eroic, în vreme ce șmecherii își văd nestingheriți de șmecheriile lor. Nu sunt un nostalgic al totalitarismului, dar nu pot să nu constat un adevăr trist: pe vremea aceea șmecherii trăiau mai greu. Pe timpurile lui Napoleon, Bismark, Ceaușescu, guvernanții furau incomparabil mai puțin decât fură azi, fără opreliști, odraslele democrației, într-o cârdășie transpartinică, de tip mafiot. Dar cetățeanul "liber" este rugat să nu se bage și să-și vadă de libertatea lui. Pentru chestia aceasta au murit mii de oameni în Revoluția din Decembrie |
8 IURIE OSOIANU [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iulie 2013: |
| D-nule Marin. Oricum, miile de oameni ce și-au dat viața pe altarul Revoluției din Decembrie, mai devreme sau mai târziu trebuiau să suplinească rândurile sutei de miliarde dispărute pînă la ei! Dar, prin voia hazardului au făcut-o anume atunci. Voia întâmplării e o parte componentă a procesului de existența a vieții pe Pămînt. Păi iată, fiind carne de tun a acestui proces numit patetic Revoluție, ei, dispăruții, subliniază ușurința cu care hazardul i-a pus pe aceiași scândură cu cel mai păzit cuplu dictatorial din acele vremuri de tristă amintire. Dar nu asta e esențial în cele enunțate mai sus- esențial e ideia în numele careea cei orișicum condamnați la moarte de către mecanismul genetic, se autocondamnă partitipînd benevol la evenimente de tipul Revoluției franceze sau protestelor violente în actualul Cairo. Așadar, fiecare dinntre noi, cu mici exeptii bineînțeles, nutrește o speranță subconștientă că anume el e alesul sorții, și că de rezultatele a toate ce se întâmplă va beneficiia numai și numai el, desigur-în limitele orizontului sau mintal. Ca să fiu mai explicit- oare nu toți cei din anturgajul cizmarului se visau moștenitorii lui? Dar voia întâmplării ni la pus pe grumagi pe Ilici. Mai apoi pe actuala nulitate. Exact aceeași poveste e cu Cmofti în stânga Prutului. Păi iată, nulitățile pe care voia întâmplării ia ridicat deasupra tuturor, reflexiv fac ceea ce ar trebui să facă- folosesc momentul. Unii pentru a deveni nemuritori prin onestitate- ca Havel, de exemplu. Alții pentru a deveni nemuritori prin cruzimea să- ca Ceausecu. Pigmeii de astăzi- pentru a se îmbogăți. Noi, fraerii, pentru a exista. |
9 Alex Dospian [autorul] a spus pe 30 iulie 2013: |
| Foarte bune comentariile 7 si 8.Le-am citit cu placere.Sunt foarte interesante si voi raspunde cu proxima ocazie.Acum nu am nici foarte mult timp, si nici starea necesara sa-mi aduc aminte de revolutie. |