Salvați pământul
Zboară fumegând intens pe orbită
Și lasă în urmă o dâră de sânge,
Tresare frenetic la orice ispită,
Suspină stingher și-n hohote plânge
Se duce în grabă rebel pe elipsă,
Rotindu-se-n iureș, buimac și rapid,
Târându-și necazul și șansele lipsă
S-arunce, tot răul în spațiul vid
Căci oamenii l-au rănit mult și grav
În ființa-i sperbă, subtilă, bombată
Prin fapte urâte acțiuni și nărav,
Sub raza de soare, sub bolta-nstelată
Azi pământenii în virtutea urii
Dar și cuprinși de crunte răutăți
Încalcă toate legile naturii,
Provocând iarăși calamități
Azi se distruge fauna și flora,
I se pun otrăvuri în ape și în sol
Acum am depășit Sodoma și Gomora
Și treburile merg tot mai nasol
Fac apel la oameni de tot felul
Voi, ridicați mai sus ștacheta
Căutați și aplicați modelul,
Prin care să salvați planeta
Implor acum și ajutor divin
Ca ocrotiți să făurim un vis,
Să facem astăzi din acest cămin
Un veritabil colț de paradis.
poezie de David Boia (23 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre zbor
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre răutate
- poezii despre rai
- poezii despre protecție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.