Veselia sau suferinţa extreme au întotdeauna la bază o eroare sau o iluzie;prin urmare aceste doua exaltări ale sufletului ar putea fi evitate prin reflecţie. Această veselie nelimitată se bazează întotdeauna pe himera de a fi găsit în viaţă ceva ce e pur şi simplu imposibil să găseşti, adică o satisfacere durabilă a dorinţelor sau a neliniştilor care nu încetează obsedant, să renască. Mai târziu trebuie să ne dispensăm cât mai repede de orice himeră singulară de acest gen şi, atunci când dispare, s-o plătim cu tot atâtea suferinţe amare câte bucurii ne-a suscitat apariţia ei. Prin aceasta ea seamănă perfect cu un munte de pe care nu putem coborî decât căzând, de accea ar trebui să-l evităm;orice suferinţă subită, nestăpânită nu e altceva decât căderea de pe un vârf.

Arthur Schopenhauer în Arta de a fi fericit
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!