Primul adevăr spune că viața aduce cu sine suferință. Al doilea că suferința are o cauză, că nu este un rezultat accidental. Al treilea Adevăr afirmă că putem descoperi cauza și putem rupe lanțul cauzal pentru a preveni suferința. Îndepărtezi cauza, și astfel îndepărtezi efectul. Al patrulea și cel mai important Adevăr spune că trebuie să exersăm pentru a atinge adevarul explicat de cel de-al treilea Adevăr.
citat clasic din Buddha
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
| Soare Marian [din public] a spus pe 6 aprilie 2017: |
Despre primul adevăr: viața aduce cu sine și plăcere!
Despre al doilea adevăr: da, suferința are o cauză și cauza este chiar ...Placerea!
Despre al treilea adevăr: a rupe lanțul cauzal înseamnă a te desprinde de senzație, de dualitatea ei!
Despre al patrulea adevăr: trebuie să exersăm, meditand asupra celui de al treilea adevăr - nu asupra celui expus de Buddha! |
| Agamemnon [din public] a spus pe 8 aprilie 2017: |
Bravo, Marian!
Ești mai Buddha
decât Budapesta!
L-ai făcut KO
pe Cel Trezit,
și una
din cele trei mari religii
în câteva cuvinte.
Budismul
este religia oamenilor
treji. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 8 aprilie 2017: |
| Domnule Soare, nu l-ati facut praf pe dl iluminat Siddharta. E drept ca dumnealui vede in viata un izvor al suferintei si ca ne arata cum putem ne infranam (pana la un punct) setea. El ne propune ca regula de viata netrairea, ascetismul. E clar ca nu vom reusi niciodata sa urmam calea dumisale pana la capat, asa cum nu vom putea sa ne conformam indemnului (aparent mai simplu) altui mare Calauzitor: "iubeste-l si pe vrasmasul tau". Caile religioase sunt fara sfarsit, sunt carari care se prelungesc in alta lume. Aveti dreptate cand spuneti ca acela care bea din izvorul vietii se tulbura, are senzatii amestecate (un melanj de suferinta si placere). Sunt filosofi care ne recomanda sa ne bucuram de placerile vietii si sa ignoram suferintele viitoare. Cei mai multi ne indemna sa bem (din izvorul Fiintei) cu moderatie. Astfel, placerea gustului e mai intensa decat durerea de cap pricinuita de consumul de energie vitala. Tipii astia par mai credibili decat Buddha, cu toate ca in hagioografia sa intalnim multe lucruri extrem de verosimile: cum sunt de pilda pasii pe care ii face imediat dupa imaculata lui conceptiune... |
| Yorick [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
La noi, budismul nu este o religie, ci un mod de existență.
Este un ansamblu de ritualuri etice și practici meditative culminând cu zona
etnică a Olteniei (sau Ploieștiului?) unde mini-templul budist este ultra
accesibil, fiind situat în intimitatea grădinii din spatele casei și are la
temelie doar dualitatea spirituală a sacrosanctului par. Adică parul stereo:
de o componenta stângă te ții, cu cea dreaptă alungi câinii. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
| Stalpul templului e tri-functional: sprijina omul, cerul si tine departe cotarlele care tulbura linistea transcedentala a lacasului. Iar templul nu e pipernicit, cum pretind neinitiatii (non-ploiestenii), ci imens, fiindca acoperisul lui e insusi firmamentul. Cainii atrasi de produsul olfactiv al riturilor budiste nu sunt loviti cu parul cum sugereaza unii insi corupti pana in maduva oaselor craniene de violenta specifica acestor vremi pre-apocaliptice. Simpla prezenta a acestui "axis buddi" impune respect, daca nu chiar pietate. Numai cainii cazuti din luna latra la par.... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
| In comentariul 4 este frapanta o inconsecventa. In prima afirmatie ni se spune ca budismul nu este in tarisoara noastra o religie. Simtind nevoia unei clarificari, autorul textului adauga: e un ansamblu de ritualuri etice. Sa zicem ca ritualurile depasesc spatiul comportamentului religios. Ca exista si ritualuri sociale, de imperechere, nutritionale etc. Insa acesta ipoteza nu este sustinuta de urmatoarea lamurire: budismul autohton (localizat in zona "etnica" - adjectiv folosit in mod bizar- a Olteniei) e practicat intr-un mini-templu care, orice s-ar zice, e o locatie religioasa. Apoi simbolistica parului proiecteaza analiza spre aria semantica a sacralitatii. Foarte interesant... Carevasazica budismul oltenesc (ori poate, ploiestean) e o religie laicizata, dar totusi seculara, daca n-ar avea urme (maro) de spiritualitate... |
| Yorick [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
Autorul a înțeles foarte bine ce a voit a spune. Nu a simțit nicio clipă niciun
fel de nevoi, spre deosebire de co-autori, care au făcut o necesar-firească pauză
până să-și concretizeze... pietatea.
Templul, în sine, este un lăcaș religios, doar că într-un templu mai sunt și
turiști care doar îl vizitează, unii se documentează, alții își trag selfiuri, ba
chiar am văzut, în templul Jokhang din Lhasa, un ploieștean cu căști la urechile-i
clăpăuge, de la care se auzea un zumzăit de hip-hop.
Adică un budism chiar cu mult mai penetrant, olfactiv și et(n)ic, decât cel oltenesc
(ploieștean?) despre care vorbea autorul4 și se minuna, bâlbâit dar spiritual ca
datul cu parul, co-autorul5,6. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 10 aprilie 2017: |
| O fi stiind autorul ce intentioneaza sa spuna, dar nu intotdeauna controleaza rational ce ne "impartatseste". Daca budismul indigen e practicat in temple, inseamna ca e o indeletnicire religioasa. Faptul ca un lacas de cult e vizitat de profani (turisti, futuristi) nu schimba natura respectivei cosmelii. O catedrala ramane astfel chiar daca un ateu (chiar si unul deghizat in odajdii) ii calca pragul... |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.