Oftalmologului Elena Buznă la vol. "Marea horă a vântului"

De-abia-acuma bate vântul
În hora gândurilor clare
Să pot să-ţi spun, când iau cuvântul,
Că-mi placi şi-acum, ca autoare.

Mărturisesc cu tot regretul,
Azi, când şedinţa e-n nocturnă,
Că îmi plăceai, dar asistentul
N-avea curajul să ţi-o spună.

Şi zile-ntregi te rog să crezi
Te căutam ca un nărod,
Dar nu veneam ca să mă vezi
Ci-ntotdeauna să te văd.

Păşeam în clinică încet,
Pentru a nu ştiu câta oară
Şi când intram în cabinet
Ceream "distanţa pupilară".

De-aveam o ceaţă-n ochii mei
Cum afectivă mi-este firea,
Când te uitai atentă-n ei
Mi se mai lumina privirea.

Când mă prinsese nebunia
Văzând la tine-arătătorul
Spre a-mi decide dioptria,
Eu îţi examinam piciorul.

Acum speranţa mi se curmă
Şi deziluziaţmi tot creşte,
Când văd că-n anii de pe urmă
Doar dioptria se măreşte.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!