Către copaci
Umbrești culmi repezi, largi singurătăți,
Dar nu-mi ești drag, întunecat stejar:
Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari
Pustiitori de tronuri și cetăți.
Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari:
Tu minți, oricât de falnic verde-arăți
Pe câmpul veșted, sau când, alte dăți,
Luceai pe frunți pleșuve de chesari.
Mi-ești dragă, viță, tu ce crești bogată
Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul
Uitării înțelepte-n vremuri grele.
Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată
În patru scânduri, neted, tot amarul
Și zbuciumul, și visurile mele.
poezie clasică de Giosue Carducci din Rime nuove (1873), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Nu sunt comentarii pïżœnïżœ acum. Ne-am bucura sïżœ vedem o primïżœ impresie despre textul de mai sus.