Cercetările au arătat că majoritatea britanicilor îi socotesc pe cei săraci ca fiind responsabili pentru propria sărăcie și îi privesc cu neîncredere pe cei care trăiesc "gratis" din "ajutoare guvernamentale". Mulți sunt de părere că persoanele care trăiesc din ajutor social ar avea posibilitatea să-și găsească de lucru dacă ar fi hotărâți să facă acest lucru. Aceste păreri nu sunt conforme cu realitatea sărăciei. Aproximativ un sfert dintre cei care trăiesc în sărăcie se află oricum în câmpul muncii, dar câștigă prea puțin pentru a depăși pragul de sărăcie. Dintre cei rămași, majoritatea o reprezintă copiii sub 14 ani, cei trecuți de 64 de ani, precum și cei bolnavi sau handicapați. În ciuda părerilor populare despre înaltul nivel al fraudelor în domeniul asigurărilor sociale, mai puțin de 1% din cererile de ajutor social implică fraude - cu mult mai puțin decât în cazul obligațiilor legale de a întocmi o declarație a veniturilor anuale care urmează a fi impozitate, unde se estimează că mai mult de 10% din impozit se pierde prin raportări false sau evaziune fiscală.
Anthony Giddens în Sociologie
Adăugat de Homo Novus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sărăcie
- citate despre timp
- citate despre ajutor
- citate despre viață
- citate despre responsabilitate
- citate despre realitate
- citate despre posibilitate
- citate despre neîncredere
- citate despre handicap
1 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 26 februarie 2013: |
Avea dreptate Lucian Boia când spunea că democrația este o luptă; mai exact, este lupta intelectualilor și umaniștilor împotriva aberațiilor emise de capete pătrate precum cele ale majorității britanicilor. Toată lumea are dreptul la propria opinie... |
2 M. Arin [din public] a spus pe 27 februarie 2013: |
Dragă Homo Novus, Câtă vreme intelectualii și umaniștii lui Lucian Boia nu pot alcătui o majoritate parlamentară, atunci, democratic vorbind, le râmâne o singură soluție: "Ciocu mic!" Plus, bineînțeles, dreptul la propria opinie. Regulile democrației sunt de o simplitate cvasibanală. Pentru a deține puterea politică, o minoritate, dacă e într-adevăr umanistă și intelectuală, trebuie să atragă de partea ei capetele pătrate, pentru a alcătui împreună o majoritate. Ușor de spus, greu de făcut. Pentru că, de cele mai multe ori, intelectualitatea aceasta umanistă e ea însăși dominată de propriile ei capete pătrate. Erudite, școlite, exersate, dar pătrate. |
3 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 27 februarie 2013: |
Ciocu' mic? De ce? Dacă orice țopârlan are dreptul la orice opinie (cu cât e mai neconformă cu realitatea, cu atât le merge mai bine unor indivizi ca Băsescu și Ponta), intelectualii și umaniștii lui Lucian Boia trebuie, dimpotrivă, să-și arate colții mai des și cu mai multă pricepere. Nu există structuri permanente în natură și nici în societatea umană! Vorbiți despre democrație de parcă ar fi împărăția cerurilor. De fapt, vorbiți despre democrație de parcă ar exista în realitate așa ceva. Și mie îmi place democrația foarte mult și abia aștept să se pună în practică la un moment dat. Dumneavoastră, domnule M. Arin, deși comentați cu inteligență, suprasimplificați, ceea ce vă îndepărtează de starea de lucruri. Știm foarte bine cum se obține puterea în banala noastră democrație (totul e frumos pe hârtie!): demagogie, promisiuni deșarte, manipulare, persuasiune, mass-media, slogane mincinoase, PR, marketing politic etc. Intelectualii nu au nicio putere dacă nu apelează la elementele pe care le-am enumerat mai sus, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple, întrucât un umanist adevărat, după ce-ar rosti 2 minciuni la 3 cuvinte în fața unui auditoriu, și-ar tăia limba din mustrări de conștiință. A-i spune gloatei adevărul, desigur, aduce la fel de multe rezultate ca faptul de a-i spune unei femei pe care vrei s-o cucerești că are un nodul la sânul stâng: va fugi mâncând pământul, chiar dacă intenția ta a fost dintre cele mai nobile. În concluzie, după cum știți și dvs., pentru a te bucura de sprijinul capetelor pătrate trebuie să ai cel puțin un trust media prin care să le distribui pâinea și circul, cele de toate zilele. |
4 M. Arin [din public] a spus pe 27 februarie 2013: |
Domnule Homo Novus, Păi, dacă nu este democrația "împărăția cerurilor", atunci cine să fie? Cumva dictatura? Din 1938 încoace, noi, românii am compromis trei forme de dictatură: regală, antonesciană, comunistă. Credeți că e cazul să o experimentăm și pe a patra? Spuneți că la noi nu-i democrație? Vă înșelați amarnic. Din nenorocire, aceasta e adevărata democrație. Cu miros puternic de ceapă, brânză și țuică de prună... Avem o clasă politică monstruoasă, decelată prin alegeri LIBERE, de o societate care ea însăși este monstuoasă. Poporul este un subiect amorf, greu de studiat, riscant de evaluat. De ce riscant? Pentru că încă mai stăruie prejudecata: despre popor, numai de bine! Altfel nu ești un bun român. Dacă vreți să evaluați un popor studiați-i parlamentul, care este poporul redus la scara de proporție. Parlamentul este poporul în miniatură, forma operativă a acestuia, care poate fi strânsă zilnic într-o aulă și pusă să-și dezbată propriile probleme. Cum e turcul, și pistolul! Cum e sacul, așa e și peticul. Cum e poporul, așa e și parlamentul. Și nu poate fi altfel. Ideea că o mână de deștepți conduce țara, iar prostimea muncește și plătește taxe și impozite este o mare utopie. Și Platon s-a fript cu ea. Încercarea lui de a face o "republică" ideală la Agrigente s-a terminat rău de tot. Dacă nu era iute de picior, gloata îl omora, deși era destul de lat în spate (de aceea îi spuneau Platon). Intelectualitatea, dacă este adevărată, și nu o gloată care-și ascunde goliciunea sub diplome fabriacte de "universitățile" de la distanță, trebuie să deschidă ochii gloatei adevărate. Trusturile media? Ele sunt peste tot. Uitați-vă la Imperiul Roman de Apus. Uitați-vă la trustul lui Silvio Berlusconi. Dacă asta merge în Cetatea Eternă, de ce n-ar merge și la București? Și ce propuneți? Să le suprimăm? Să redeschidem iar trustul unic "Scânteia"? Eu văd că e rău. Dar e bine că nu e mai rău. Esența democrației poate fi sintetizată astfel: Cei mulți "are" totdeauna dreptate! |
5 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 27 februarie 2013: |
Plutocrație - acesta este termenul care descrie cel mai bine ceea ce se întâmplă în prezent și NU ceea ce-ar fi bine să se întâmple, cum este cazul democrației. Eu militez pentru instituirea de facto a democrației ca formă de organizare și conducere a societății, în care educația ar fi un drept comun pentru toți indivizii, fără privilegii sau discriminări pe bază de venit. Liberte, egalite, fraternite! Comunismul a avut la bază egalitatea, deci a fost, într-un fel, o extensie a democrației, așa cum capitalismul apusean promovează intens avantajele unei libertăți discutabile. Așa cum egalitatea a fost în comunism un pretext pentru a-i nivela pe oameni din toate punctele de vedere, și libertatea capitalistă este doar un pretext pentru excesele consumiste. Până acum am reușit să ocolim fraternitatea: cine știe, poate în viitor o vom încerca și pe-asta. Totuși, viitorul este abia în faza lui embrionară. |
6 daniel_stanciu [din public] a spus pe 27 februarie 2013: |
Esenta democratiei e alta:cei multi "are" drepturi, nu dreptate. Cea din urma ramane in continuare apanajul celor putini. Democratia e o scamatorie care presupune inlocuirea dreptatii efective cu drepturile fictive sau teoretice. In democratie, teoretic opinia ta conteaza, practic, majoritatea ... voteaza. Prin urmare, majoritatea decide! Da' de unde? Turma vine la urne calauzita de cativa lupi ce se deghizeaza electoral in berbeci dominanti. |
7 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 27 februarie 2013: |
Pentru cei care cunosc limba engleză, un articol scris de economistul Joseph Stiglitz: http://www.vanityfair.com/society/features/2011/05/top-one-percent-201105 |
8 daniel_stanciu [din public] a spus pe 27 februarie 2013: |
Novus, diferenta dintre democratia liberala si cea "populara" (comunismul) a fost excelent surprinsa intr-un banc de prin anii "80: In capitalism omul este exploatat de catre om. In comunism e invers. |
9 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 28 februarie 2013: |
Daniel, îmi place bancul, are substanță. E adevărat, nici capitalismul și nici comunismul nu au propus o cale de a-i elibera pe oameni. Capitalismul îi minte că sunt liberi, comunismul i-a mințit că sunt egali. Problema este că majoritatea oamenilor nu este educată să gândească dincolo de aparențe, să colecteze informații, să le compare, apoi să le interpreteze ș.a.m.d. Am fost învățați cu muieți-s posmagii, să avem opinii, chiar dacă n-avem habar de ce se întâmplă în jurul nostru. Această strategie a fost foarte eficientă: dă-i voie omului să debiteze cât e ziua de lungă și spune-i că-i liber și o să-ți voteze actorii politic din 4 (5) în 4 (5) ani până o să se trezească amărât, bătrân, cu zero cunoștințe despre ceea ce este și despre ceea ce vrea, privind în spate la o viață care a trecut pe lângă el, când ar fi putut să se plimbe pe câmpii, să se apropie mai mult de natură, să studieze plantele, să pescuiască, să facă drumeții, să-și privească prietenii în ochi, să-i întrebe care sunt problemele lor, să-i asculte și să lege relații de lungă durată, nu ca acum, cu berea și semințele vorbind despre nimic în fața televizorului, la un meci de fotbal. În capitalism, în majoritatea cazurilor, prietenia este un contract comercial, care intră în vigoare cu ocazia fiecărei sărbători - un contract care se încheie și intră în vigoare în fiecare an. O carte esențială este Omul mașină de La Mettrie. Omul este un sistem de care capitaliștii profită la maxim pentru maximizarea profiturilor, adică un sistem uman, care seamănă foarte mult cu roboții, dar, spre deosebire de roboți, noi suntem sisteme organice, un univers în interiorul unui univers, cu nevoi, dureri corporale resimțite în creier, sentimente, impresii și cu toate nevoile din piramida lui Maslow. Cu omul cât este mai educat, cu atât se distanțează mai mult de condiția sa mecanică. Lipsa de educație îl supune exploatării. Desigur, va munci 10 ore pe zi (omul obișnuit, care nu poate ajunge manager), va suferi (că doar este alcătuit din carne, piele, organe sensibile, nu din fiare și cabluri), dar nu va depista niciodată singur adevărata sursă a nenorocirii sale. |
10 M. Arin [din public] a spus pe 1 martie 2013: |
Plutocrația nu e o noutate. Totdeauna puterea a fost a celor tari, adică a celor cu bani. Puterea celor săraci (parvocrația) e un vis deșert, falimentat definitiv de revoluția bolșevică. Oamenii nu pot fi egali decât în fața unor legi. Și nici măcar acolo. Ei au capacități și aptitudini diferite. Deci valoarea lor diferă pe piața muncii. Ce fel de egalitate vreți. Eu și Țiriac nu putem fi egali decât la capitolul lungime mustață. Iar libertatea nu poate fi totală în niciun sistem politic. În capitalismul păduchios (experimentat cu succes la noi) ești absolut liber să-ți alegi păduchii preferați. Spre deosebire de comunismul păduchios, în care păduchii erau impuși de la centru. Asta se cheamă descentralizare. |
11 Homo Novus [utilizator înregistrat] a spus pe 1 martie 2013: |
Nu pot să vă contrazic. Dar de ce credeți că oamenii nu sunt egali în fața legii (în sensul că 3 indivizi care comit aceleași infracțiuni vor primi pedepse diferite, în funcție de clasele sociale din care fac parte)? Pe de-o parte, legile artificiale nu funcționează precum legile naturale: cele din urmă vizează toți oamenii, pe când primele sunt confecționate de o mână de oameni pentru o majoritate de oameni. Sunt arbitrare, cu alte cuvinte. Pe de altă parte, autoritățile și pseudoștiința ne spun că instinctul criminal este înnăscut; atunci și sărăcia este înnăscută, dacă mergem pe aceeași linie de gândire. Adevărul este că omul nu se naște nici sărac, nici bogat, nici bun și nici rău - toate acestea se lipsesc de el în funcție de mediul în care se naște și se dezvoltă (cu mici variații ale permutărilor). Putem spune că inteligența umană nu a reușit să ne înlesnească atingerea valorilor-țintă pe care (se presupune că) le-a avut în vedere. Poate ne va ajuta inteligența artificială, dacă va fi folosită în scopuri constructive, întrucât aceasta, în viitor, o să anuleze legile artificiale; ca exemplu, mașinile vor fi din ce în ce mai inteligente, astfel încât nu va mai fi nevoie să fii atent la indicatoarele care-ți spun reduceți viteza de circulație. În cazul acesta, mașina, prin intermediul unor senzori de monitorizare, va reduce viteza automat, astfel de sisteme inteligente fiind deja integrate la bordul mașinilor de lux. |