LABIRINTUL IUBIRII

Ce fel de tobe bat în adânc,
Acolo unde viaţa asta se anină?
Mă bucur! De ce să plâng?
Ochii tăi te fac sublimă.

Căi bătătorite sunt distruse
Au loc exploziile stelare.
Da, gândurile îmi sunt supuse
De atractivitatea dumitale.

Trupul se zbate neîncetat
Cu toate că este istovit.
Lăsându-se mai încurcat
În al iubirii labirint.

Astfel cu gândul îndrăzneţ
Visez la tine în continuare.
Vei fi tabloul meu măreţ
Neegalat cu vreo valoare.

Nu pot pune în balanţă
Greutăţi, să te măsor.
Chiar dacă fără vreo speranţă
Te voi iubi până ce mor.

Valea Călugărească Iulie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!