Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni se dă pe datorie
Iar viața nu-i de cât o cacialma - a veșniciei...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Virginia Radu Gavrilă. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
- poezii despre revoltă
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.