Rugă
Prin vremuri aspre eu străbat
Cu jale frământând țărâna,
Din când în când mai fac popas
Să mângâi stelele cu mâna.
Și cad și mă ridic și sunt
Precum o lacrimă ce șterge
Obrazul tristului pământ
Întemnițat de sacrilegii.
Iar îngerul mi-l țin aproape
Dar mai greșesc umblând pe cale,
Îți cer azi, Doamne - îndurare
Și pază gurii și iertare.
C-am rătăcit cărări spre Tine
Și am rănit cu-al meu cuvânt
Și tot mai des am fost înfrânt
De ură și de răzbunare.
Dar azi - voi răsădi iubire
În drumul meu spre mântuire
Voi unge răni adânci făcute
Cu mirul lacrimei durute.
.............................
Și când o fi să ajung la Tine
Să mă primești ca pe tâlharul
Ce a dorit să Ți se-nchine
Făcând din crucea lui altarul!
rugăciune de Angelina Nădejde (8 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre stele
- poezii despre sacrilegiu
- poezii despre prezent
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Nu, aceste versuri nu există în spațiul realității palpabile! Aceste versuri sunt un geamăt, rupt de undeva, din imensitatea intangibilă, sunt un preludiu al jertfei, un cântec șoptit al sublimului! Aceste superbe versuri nu pot interfera, decât o singură ambientate: adorație, față de autoare! |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Frumoasă poezie! Scrisă într-un spațiu care redă libertatea de gândire. |
3 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Interesant??? Genial, domnilor! Nu vă jucați cu un suflet gingaș! |
4 Pacalici [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Nu ne jucam cu un suflet gingas, Doamne fereste! Un om aflat in rugaciune trebuie menajat, laudat, incurajat, chiar pupat! Deci, am votat: genial! Si rezultatul e indoielnic. Ce pacat... |
5 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 10 februarie 2013: |
| O persoană superioară nu se împiedică de orgolii fiindcă nu le observă. |
6 Angelina Nădejde [autorul] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Mintile inalte discuta idei, mintile obisnuite discuta evenimente, si mintile marunte
discuta despre oameni. Hyman Rickover |
7 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Mințile înalte, se formează în genunchi (subliniez în genunchi, și nu îngenunchiat). Mințile obișnuite tind spre cele înalte, și reușesc doar prin rugăciune. Mințile mărunte, trebuie ajutate să crească. Aceasta este menirea poetului. |
8 Madame [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Duduie Angelina, să nu crezi că dacă ai expus un citat, redat greșit în mod involuntar, ai o minte înaltă! O minte sclipitoare ai dacă ne uimești cu ideile dumitale unice, elaborate cu măiestrie. Personal, rugăciunea matale mă lasă rece. |
9 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 10 februarie 2013: |
| ce-a facut, madame? |
10 Madame [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Dragă Alex, fii sagace! Ador masculii pătrunzători... și te rog să nu mă mai plictisești cu întrebări puerile! |
11 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Draga Madame, n-am intrat in rezonanta decat cu putine persoane pe aici, mai faceam si alte lucruri si chiar n-am stat sa aprofundez poezia.Urmarindu-ti cu atentie comentariile, am intuit ca ceva e-n neregula, si de aici pana la intrebarea mea stupida n-a fost decat un pas. |
12 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Stimată poetă, am recitit până la saturație toate comentariile, ca să pot realiza repartizarea autorilor lor, pe categoriile sugerate de dumneavoastră! Dar, a fost imposibil să ajung la un rezultat, cât de cât, corect, căci toți cei trei "părerologi", v-au complimentat! Mă puteți ajuta cumva să ies din impas? Ex.: eu ce loc ocup? Căci, dat fiind faptul că nu v-au mișcat (ca de obicei) frumoasele cuvinte pe care vi le-a dăruit inima mea și ați folosit o aluzie la unison, nu mă pot "descălța" ca să mă duc (ca tot omul) la culcare, deși e 2 noaptea)! Indiferent de verdictul dumneavoastră, totuși, eu am să vă admir în continuare și am să vă votez cinstit (nu sunt sclava impulsurilor primare)! |
13 Aurelian Grabovski [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Frumoasa poezie cu o conduita corecta. |
14 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Stimată poetă, Iulia Mirancea, mi-ați stârnit curiozitatea. Puteți să-i enumerați, dacă vă e greu cu nume și prenume pe cei trei "părerologi", măcar indicați nr. comentariului. Eu nu văd decât doi, vă includeți cumva și pe dv.? |
15 Sclava impulsurilor [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Poezia este buna de cantat in corul bisericii, doar zornaie frumos din coada: talharul cu altarul e o imperechere nimicitoare. Nu este indicat sa credeti ce spun comentatorii cu ifose de poeti. Orice indragostit e poet atins de credinta, pana se trezeste la realitate. Dupa, devine prozator. Saluti per tutti! |
16 Apostolul Bologa [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Poezia este într-adevăr interesantă, prin fiorul ei sincer. Dar eu mă refer la idei, pentru că vreau să trec drept minte înaltă. Mă intrigă ideea: "îngerul mi-l țin aproape" Îngerul nu e un cățel, nu-l ții în lesă. Tehnica lasă de dorit. Rimele sunt, ba împerecheate, ba încrucișate, ba imperfecte, ba lipsesc cu desvârșire (așa că zornăitul codal e destul de relativ) Pe mine mă șochează comentariul 7: mințile înalte se formează... în genunchi, Autorul subliniază: nu îngenuncheat! În genunchi... Eu toată viața am crezut că mintea înaltă se formează în cap, în spatele frunții, și, parțial, în inimă. Acum aflu cu stupoare că, în numele progresului, e mai indicat să gândim cu genunchiul... |
17 lilioara [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Domnita sclava a impulsurilor vad ca nu va plac rugaciunile catre Dumnezeu! Cei ce-i slujesc Domnului nu iau in deradere rugaciunea! Si daca s-ar canta in corul bisericii ar fi o problema? Intreb si eu! |
18 Atena Dumbravă [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| lilioara, nu acorda nicio atenție unei sclave a impulsurilor. Vezi ce spune DEX-ul despre impuls, și te lămurești cu cine ai de-a face. |
19 lilioara [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Stimata doamna Atena tocmai de asta am si spus! Sclavei impulsurilor nici nu putea sa-i placa o rugaciune;Acum nu pot spune ca poezia este perfecta.Exista intotdeauna loc de mai bine! Nu toti suntem Eminescu.Dar cum incurajam noi oamenii sa mai scrie daca disecam fiecare vers, facem bascalie (gen madam Iulia)etc.Domnul Bologa are dreptate privind tehnica! In ce priveste versul cu ingerul, el se poate tine aproape prin rugaciune! Cam atat! Se vor gasi destui "părerologi" dupa mine! |
20 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 12 februarie 2013: |
| "gen madam Iulia"! madam ...! Domnișoară Lilioara, purtați acest frumos nume și puteți, în acelaș timp să mă dezamăgiți, atât de mult! Cum e posibil așa-ceva? Eu am scos poezia de pe această pagină (se poate vedea), am votat-o genial și, când votul a fost vizibil, nu mi-a venit să cred! Am rămas stupefiată de rezultat, m-a durut atât de tare încât m-am manifestat ca atare! Și acum, veniți dumneavoastră și mă acuzați de ... ce? Ce-am făcut domnișoară? Eu nu obișnuiesc să răspund "cu aceeași modedă"! Și, deși m-ați rănit, totuși eu n-am să fac asta! E rău că nu mai avem încredere unii în alții! M-ați mâhnit dar, dacă asta e plăcerea dumneavoastră ... ce să mai spun? Păcat ...! E dureros când oamenii te condamnă fără să fii vinovat ... |
21 ortograful [din public] a spus pe 1 aprilie 2013: |
| D-na Iulia amintiți-vă ce atitudine ați avut în luna ianuarie, când la o poezie a autoarei v-ați vărsat tot veninul fariseic. În zadar, doamnă. Cu acea ocazie s-a produs o ruptură. Vă amintiți? |
22 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 1 aprilie 2013: |
| Uneori, confundăm durerea altora cu propriul venin: din cauza ezitării lor de a ne-o dezvălui! Și pe urmă, continuăm să revărsăm din noi atât de mult venin, încât, ajungem să spunem: "s-a produs o ruptură"... (ireparabilă)! Fără să conteze câtuși de puțin că, în loc să vindecăm o rană, o adâncim din ce în ce mai mult, cu ura noastră nestăvilită! Nu avem în fața ochilor, decât un singur vinovat: cel pe care, de fapt, tot noi l-am rănit! |