* * *
Visam cum sălcii se plecară
Peste al apelor obraz.
Era pe-aproape o căscioară
Cu flori tăcute în privaz.
Bunicul murmura în barbă.
Îi adormea în brațe-un țânc.
Și vântul mirosea a iarbă
Și răsărea o stea'n adânc
Și mama cobora duioasă
Cu zâmbet bun, cu țâța dulce,
Și pruncul și-l lua acasă
Pe perne proaspete să-l culce.
Oftând se închina moșneagul,
Prin sălcii soarele-apunea.
Și-ncet târând cu el toiagul
Spre vis bătrânul se ducea.
poezie clasică de Taras Șevcenko (1850)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sâni
- poezii despre mamă
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.