Cimitir
La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăsește mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Și fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu și e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aș face cimitir de cimitire...
poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Vrâncean. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștinism
- poezii despre copilărie
- poezii despre biserică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.