Într-adevăr, e suficient să revedem câteva pasaje din Quijote pentru a simți că Cervantes nu era stilist (cel puțin nu în sensul modern, acustico-decorativ, al termenului) și că îl interesau prea mult destinele lui Don Quijote și Sancho ca să se lase distras de propria sa voce.
Jorge Luis Borges în Superstițioasa etică a cititorului (1930), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi umor despre voce, umor despre Miguel de Cervantes sau umor despre Don Quijote
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.