Umbrela
Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...
Ce se căznește fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credința
Că semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...
Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.