Învălmășeala gândului
În gânduri singură-mi stă frustrarea
Și-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat
Și deseori mă regăsesc pe mine tot
Simțind că toată lumea e a mea,
Dar conștiința-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea
Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conștiința ți-o va insufla
Prin vene-mi trece o voința de renume,
Iar ușa vieții se deschide-n calea mea.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre conștiință sau poezii despre celebritate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.