Rondelul "poetului" agramat
E unul care scrie agramat,
Incoerent, dar are-un stil aparte.
Se dă poet și critic, literat...
Dar n-a deschis în viața lui o carte.
Eu nu știu câtă școală a urmat
Nici unde vrea s-ajungă mai departe.
E unul care scrie agramat,
Incoerent, dar are-un stil aparte.
Chiar mi-aș permite să îi dau un sfat,
Să stea cuminte-n banca lui, deoparte,
Că scrisul nu-i o pâine dulce foarte,
Când nu ai har. Dar cine-i cel vizat?
E unul care scrie agramat.
rondel de Liviu Sergiu Manolache (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre școală, poezii despre viață, poezii despre sfaturi, poezii despre pâine sau poezii despre cărți
1 George Budoi [utilizator înregistrat] a spus pe 13 ianuarie 2014: |
| Votul arată că mulți s-au sițit loviți în aripă. |
2 Betty Marcovi... [din public] a spus pe 13 ianuarie 2014: |
| Din talent, din instinctul scriitoricesc se naste talentul nu trebuie sa invocam votul sau coloratura ironica care verseaza cateva note.Fara use casa scrisului nu ar exista. |
3 Mihail Arin [din public] a spus pe 13 ianuarie 2014: |
| "mi-aș permite să îi dau un sfat" Ca să dai un sfat unui scriitor adevărat (nu agramat) trebuie să te cheme Manolescu, nu Manolache. Lăsând gluma deopăarte constat că rondelul despre agramați e bine articulat. Vă dau și eu un sfat. Continuați! |
4 Betty Marcovi... [din public] a spus pe 13 ianuarie 2014: |
| Acum dai si sfaturi? Bravo domnule! La mai mare. |
5 Mihail Arin [din public] a spus pe 14 ianuarie 2014: |
| Doamna Betty! Sarcasmul nu te prinde. Scriitura dta e prea jalnică pentru a trezi zâmbete... Citește comentariul 2! "Din talent...bla bla... se naște talentul..." "...coloratura ironiCĂ CAre versează (?) câteva note (!)" În limba română cultă se spune "ușă", nu "ușe"! Comentariul 4. Vocativul cere virgulă! Treaba aceasta o știe ultimul școlar. Ți-ar sta bine să scrii: "Bravo, domnule!" Iar "La mai mare", fiind o expresie exclamativă, cere semnul mirării: se scrie "La mai mare!" Instinctul scriitoricesc de care vorbești îți lipsește cu desăvârșire. Pentru mine constitui apogeul grafomaniei, arta de a plictisi, dusă la paroxism. Probabil slaba stăpânire a limbii române ți se trage de la consoana dublă. Dacă ai avut o altă limbă maternă, scrie, doamnă, în limba respectivă... |
6 Eduard Zalle [din public] a spus pe 14 ianuarie 2014: |
| Foarte pertinentă observația dv., domnule Budoi. Tocmai mă pregăteam să remarc faptul că vizitatorii au votat, să zic așa, în răspăr, ceea ce se întâmplă foarte des, din păcate. Resentimentele (exprimate prin vot) nu-și au locul aici. Rondelul îmi pare unul foarte reușit. Că unii se simt cu musca pe căciulă, e altă poveste... |
7 Betty Marcovi... [din public] a spus pe 14 ianuarie 2014: |
| Comentariule cu numarul fatidic cinci, mai bine te-ai duce unde a dus mutu iapa.Ce zici ti-ar place? |
8 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Superb! In antepenultimul vers, poetul da impresia ca face un dribling in plus ca sa gaseasca traiectoria ideala. In rest, imi place foarte!  |
9 Mihail Arin [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| "Comentariule" 7 Cinci nu e număr, e cifră doamnă. Și e sacră, nu fatidică. Ați auzit vreodată de aritmosofie, geometrie magică și pentagrama stelată? Văd că incultura Dv. e multilaterală. Mă tem, desigur, să merg acolo unde și-a dus Muthu iappa! |
10 Homo Novus [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Ha! Ha! Ha! Ha! Comentariul cu numărul 9 (lăsând gluma la o parte, 5 este și cifră, și număr) este de-a dreptul savuros! M-am amuzat copios. |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Hopa, cinci nu e numar? Ba e, Mariner si inca unul natural. Nu te-a invatat tovarasa educatoare sa-ti numeri degetele de la picior? Si dupa ce le-ai numarat, n-ati stabilit de comun acord ca sunt 5 (la numar!) Si 5,2 e numar si 5,(3) e tot numar. Chiar si in numerologie exista numere cu o vibratie negativa (fatidice) pentru o persoana. De exemplu, pentru un ins de 30 de ani care se chinuie sa ia bacul si nu reuseste sa depaseasca la matematica profana pragul numeric (sau cifric daca preferi) si fatidic de 5. |
12 Betty Marcovi... [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| V-ati descaltat de talent, starea euforica, tonusul ridicat va face sa uitati de bunul simt si juraminte, discutii marunte subtile.Atentie! Treburi serioase va asteapta. Aici iapa miroase a... nu a trandafiri sangerii. |
13 Mihai Arin [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Danielino! Cinci e mai mult decât un număr natural: e o cifră. Dacă îți place rigoarea matematică (mira-m-aș, știindu-ți superficialitatea doctă), când definești ceva, trebuie să te axezi pe particularitatea cea mai pregnantă. Este principiul "condiția necesară și suficientă" La fel e și în chimie. Dacă spui: "sulful este o substanță chimică" nu greșești. Dar răspunsul corect este: "sulful este un element chimic". La fel e și cu cifrele. Numerele sunt combinații de cifre, așa cum substanța este o combinație de elemente. Desigur, poți face din cifra 1 un număr echivalent: 01. V-am prevenit! Nu mă atacați pe tărâmul matematic, că abia aici sunt la mine acasă. q.e.d. |
14 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Ca si cum spunand ca cinci e cifra respecti conditia "necesar si suficient"... Mai sunt si alte cifre, neicusorule. Conditia satisfacuta e doar cea relativa la necesitate, matematicianule. Asa numitul principiu al dumitale se numeste in logica: "gen proxim si diferenta specifica." Tu zici ca atunci cand te referi la un obiect trebuie sa ai in vedere intotdeauan genul proxim. Poate in cazul definitiiilor, monser. Intr-o exprimare mai relaxata si mai superficiala (cum e conversatia pe care o port cu matale) poti sa incadrezi o notiune intr-un gen mai indepartat. De ex, pot spune ca Eminescu e roman, chiar daca ca gen proxim dumnealui e botosanean. Continua sa ne avertizezi, neicusorule. Vorba frumoasei canadiance, Shania Twain: "that don't impress me much". |
15 Mihai Arin [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Așa e, Danilo. N-a spus nimeni că cifra nu e număr. Dar nu orice număr este o cifră. Într-o exprimare "mai superficială" unde "iapa miroase a... nu a trandafiri sângerii" merge orice. Putem spune că cinci este prefixul de la cartea de telefon a lui Moise (Pentateuh). |
16 Mihai Arin [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Când spui "cinci e cifră" îl incluzi într-o submulțime a lui N formată din nouă elemente Pentru că 0 nu e număr natural! (E întreg, dar nu e pozitiv). Când spui "cinci e număr natural" îl pierzi deja în mulțimea infinită a lui N. Deci condiția "suficientă" pentru definirea lui 5 este prima. E SUFICIENT să-i spui cifră lui 5! Nu e NECESAR să-i spui număr! E clar, musiu? |
17 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Domnule Mihai Arin Auzii că, abia aici sunteți la dumneavoastră, acasă și mă grăbii să vă văd ... casa! Curioasă! Și grăbită, ca fata la măritat! Când colo, ce să vezi? V-ați referit la matematici, desigur! Dar, întâmplător sau nu, ați nimerit-o! Uitați-vă la Rondelul poetului agramat: mingea dumneavoastră de badminton a trecut de fileu și s-a dus în terenul advers! Ați câștigat două seturi de 21 de puncte! Felicitări! Quod erat demonstrandum! |
18 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 ianuarie 2014: |
| Castigatorule, fii olecuta atent poate te prinzi care e diferenta dintre necesar si suficient. Sa apelam la un exemplu din matematica. Promit sa fie simplu (ca pentru ageamii titrati): "ABCD este romb." O conditie necesara (nu si suficienta) pentru ca figura lu' peste sa fie romb e urmatoarea: ABCD este paralelogram". Altfel spus: daca ABCD nu e paralelogram, n-are cum sa fie romb, decat, poate, intr-o geometrie alternativa. O propietate a unui obiect e necesara, doar daca lipsa ei atrage cu sine inexistenta acelui obiect. ( a fi necesar inseamna a fi indispensabil). O conditie suficienta (nu si necesara) pentru ca ABCD sa fie romb este sa fie patrat. Toate patratele sunt romburi. Determinarea suficienta se face de la prezenta proprietatii la prezenta obiectului sau a fenomenului. Acum sa revenim la distinctia ta de mare subtilitate intre cifra si numar si la aplicarea ei la simbolul matematic "5". Tu zici: Afirmatia "5 este o cifra" respecta principiul "necesar si suficient". Nu mai spune, campionule! Daca ar fi suficienta pentru 5 conditia de a fi cifra, ar insemna ca ori de cate ori spun cifra, spun cinci, ceea ce nu e tocmai riguros din punct de vedere matematic. Mai sunt si alte cifre, nenicule. Conditionarea ramane in continuare necesara. E necesar ca un simbol matematic sa fie cifra pentru a fi cinci, dar nu suficient. Ceea ce vrei sa spui tu, dar nu reusesti decat in inima admiratoarelor dumitale e altceva. Ca atunci cand ne referim la un obiect ar trebui sa-l incadram in clasa imediat subordonata lui(numita in logica gen proxim). Cand ma refer la cal ar trebui sa-i spun mamifer, nu vertebrat sau animal, cand vorbesc de nuvela ar trebui sa spun ca e o opera epica, nu literara, cand ii barfesc pe unguri ar trebui sa le spun europeni, nu oameni, cand spun 2, musai tre' (ca sa fiu eu agramatul invins) sa spun ca-i o cifra, nu un numar . Evident, asa numitul principiu "necesar si suficient", nu e valabil in vorbirea colocviala ci doar in cea stiitifica. Si nici acolo. Nu cred ca un matematician va stramba din nas cand Betty va pretinde ca un cub e un paralelipiped, in loc sa-l incadreze din start in sfera paralelipipedelor dreptunghice. Numai in cazul in care i-ar fi solicitat definitia cubului era necesara indicarea genului proxim. O definitie matematica se face intotdeauna prin gen proxim (clasa cea mai apropiata care include termenul dat) si diferenta specifica (insusirile prin care termenul se diferentiazade orice alta subclasa a genului proxim). In cazul definitiei cubului corect ar fi fost sa se afirme ca este un paralelipiped dreptunghic (genul proxim) cu toate muchiile egale (diferenta specifica). De cifra ce sa mai zic, neicusorule. Sa zicem ca Betty e printr-a saptea si ca are de rezolvat o problema cu multimi. I se cere de pilda sa separe dintr-o multime data numerele intregi pozitive (sau naturale), de numerele intregi negative. Si dupa ce trece de -2, - 16, 1, si 27 ajunge la 5 si se gandeste brusc la matale. Si zice: cinci e o cifra! Ce reactie avea profesorul? "Mersi pentru informatie, dar nu asta era cerinta. Cinci este un numar intreg pozitiv." Ce profesor incompetent! Pai cum sa zica el ca cinci e numar intreg, cand e "necesar si suficient" sa spuna ca e cifra? Invatamantul romanesc e o rusine, pe cuvant. q.e.d. |